Ce este malocluzia?

Malocluzia (sau închiderea incorectă a gurii) se referă atât la deficiențele poziției statice (când ținem gura închisă), cât și la mișcarea incorectă din timpul masticației. Această anomalie apare pe fondul inconcordanței arcadelor sau al poziționării incorecte a dinților pe arcadă care duce implicit la nepotrivirea acestora în timpul efectuării ocluziei.

Tipuri de anomalii

În ortodonție, armonia feței este privită tridimensional:

• în plan sagital (median) – în paradigma anterior posterior, aceste anomalii includ prognatismul mandibulei (arcada este dezvoltată excesiv), retrognatismul maxilarului sau al mandibulei (arcada este retrasă), endognația maxilarului (îngustarea arcadei) etc.;
• în plan frontal (vertical) – în paradigma superior-inferior, aceste anomalii includ ocluzia deschisă;
• în plan transversal (orizontal) – în paradigma stânga-dreapta, aceste anomalii includ asimetrii în raport cu planul mediosagital, anomalii de contur și anumite cazuri particulare.

Care sunt cele mai frecvente probleme de ocluzie?

Cele mai frecvente probleme de ocluzie pentru care este cazul să cereți sfatul medicului specialist includ situațiile când:

• dinții inferiori sunt mai proeminenți decât cei superiori (ocluzia inversă frontală),
• buzele nu pot acoperi incisivii de sus pentru că aceștia sunt foarte ieșiți în afară (protruzia),
• există un gol între cele două arcade dentare cu toate că ocluzia este complet efectuată (ocluzia deschisă sau incompletă),
• dinții de sus îi acoperă de tot pe cei de jos când gura este închisă (ocluzia adâncă),
• există dinți tociți inegal, asimetrii, înclinații nefirești și orice tip de disproporție între oricare dintre maxilare și restul feței, sau între maxilare, unul în raport cu celălalt, și în oricare alt caz în care dinții de sus nu se întâlnesc corect cu cei de jos.

Cum se stabilește un diagnostic?

Înainte de a vă recomanda tratamentul cel mai potrivit pentru dumneavoastră, medicul ortodont procedează la stabilirea unui diagnostic cât mai exact, obținut prin diverse tipuri de radiografii specifice și modele de studiu.

Diagnosticul include încadrarea anomaliei în clase standardizate, de exemplu:

• Clasa I – când malocluzia este rezultată din malpoziția dinților (înghesuiri, nealinieri, etc.); crossbite (când dinții de pe cele două arcade se petrec nefiresc în plan vertical )
• Clasa II – overjet (dinții de sus din față sunt orientați înainte creând astfel un spațiu mare între dinții de sus și cei de jos la ocluzie complet efectuată); sau mușcătură inversă datorată orientării dinților de sus către interior;
• Clasa III – când poziția dinților posteriori nu corespunde de la o arcadă la alta, iar incisivii de pe cele două arcade se întâlnesc în loc să se acopere parțial.