Terapia canalului radicular (endodonție)

Patologia canalului radicular

Anim louendo

Terapia canalului radicular se referă la un tratament în cadrul căruia medicul stomatolog îndepărtează infecția bacteriană de la nivelul rădăcinii dintelui și al camerei pulpare. Această intervenție mai este denumită și tratament endodontic sau obturație de canal.

Restaurări fixe imediate pe implanturi pentru reconstrucție arcade întregi cu 40% discount la implanturi (468 Euro în loc de 780 Euro)

Tratamentul endodontic sau scoaterea nervului, după cum este cunoscut în popor, izolează infecția, o vindecă și sigilează etanș zona, astfel încât să nu mai apară o nouă infecție. Următorul pas după tratamentul endodontic ar putea fi rezecția apicală, însă dacă tehnicile au fost realizate corect de la bun început, manevrele chirurgicale nu mai sunt necesare.

Pentru a înțelege mai bine situația, trebuie să cunoști anatomia dintelui. Acesta este compus, de la exterior spre interior, din smalț, dentină și pulpă dentară (țesut moale). La rândul ei, pulpa dentară este protejată de camera pulpară, iar prelungirile se numesc canale radiculare. Pulpa dentară este compusă din vase de sânge și nervi, care pătrund în dinte printr-un spațiu situat în vârful rădăcinii (apex).

Incisivii și caninii au, de obicei, o singură rădăcină și 1-2 canale radiculare. Premolarii au câte 1-3 rădăcini și tot atâtea canale radiculare, în timp ce molarii au 1-4 rădăcini și până la 6 canale.

Când pulpa dentară este infectată, se recurge la tratament endodontic. Cel mai adesea, cauzele infecției sunt:

  • cariile profunde
  • fracturile în smalț
  • diferite manopere stomatologice

Ce este tratamentul de canal?

Tratamentul endodontic are menirea de a elimina, curăța și dezinfecta camera pulpară și canalele radiculare de infecția apărută, adică de a elimina pulpa bolnavă. După aceste etape, rămâne un spațiu gol, care nu poate fi lăsat în această stare, deoarece bacteriile l-ar popula imediat. Astfel, urmează obturarea, plombarea sau umplerea canalelor radiculare cu material nerezorbabil și compact. Acest material va împiedica pătrunderea bacteriilor și reinfectarea zonei.

Dacă infecția nu ajunge la apex și la parodonțiul apical, deci nu se formează un chist, se poate vorbi despre o pulpită, caz în care tratamentul endodontic presupune curățarea canalelor radiculare și obturarea definitivă a acestora.

În cazul în care pulpa dintelui nu este tratată, există posibilitatea ca ea să moară, adică să se formeze gangrena pulparăTratamentul endodontic poate fi aplicat cu succes și în această situație, însă dacă infecția a afectat și parodonțiul apical, vor apărea chisturile în vârful rădăcinii.

De obicei, aceste chisturi sunt îndepărtate prin rezecție apicală, însă această metodă chirurgicală ar trebui aplicată doar dacă nu mai există nicio șansă de realizare a tratamentului endodontic.

Dacă s-au format doar chisturi mici sau granulom, tratamentul endodontic se poate realiza pe parcursul mai multor ședințe. Dacă parodonțiul apical este afectat grav, iar chisturile sunt prea mari, însă dintele are stabilitate în os, se poate recurge la rezecție apicală, dar acest lucru va fi stabilit doar după o consultare amănunțită a interiorului dintelui.

Tratamentul endodontic al chisturilor poate elimina necesitatea rezecției apicale, mai ales că tehnologiile au evoluat și permit o curățate și o obturare mult mai bune.

Care sunt opțiunile, în afară de intervenția pe canal, când medicul stomatolog identifică infecția în interiorul dintelui? Prima ar fi să nu acționăm deloc. Însă, dacă bacteriile nu sunt îndepărtate, acestea vor înainta până în vârful rădăcinilor ajungând într-un final la os. Când se întâmplă acest lucru, nu ne rămâne decât să constatăm abcesele și infecția. Evident, această opțiune iese din calcul.

A doua opțiune este extracția sau îndepărtarea dintelui urmată cel mai probabil de inserarea unei rădăcini artificiale numite implant dentar. În cazul în care optați pentru extracție, e bine de știut că locul vacant rămas în urma intervenției va cauza „alunecarea” celorlalți dinți, care încearcă să acopere spațiul gol. Această repoziționare a danturii rezidă în probleme ale mandibulei. În plus, dinții care se repoziționează în urma unei extracții sunt mai greu de curățat și deci mai expuși afecțiunilor gingivale și cariilor, iar în ultimă instanță îi pierdem.

Dacă alegeți extracția, cea mai bună cale este să înlocuiți dintele lipsă cu un dispozitiv dentar specific: un implant sau o punte. Firește, în acest fel veți ajunge la costuri suplimentare, care se adaugă neplăcerii de a fi pierdut dintele.

Cum se desfășoară tratamentul canalului radicular sau tratamentul endodontic?

La început se administrează un anestezic local pentru a amorți dintele, făcând procedura mai confortabilă. Apoi, dentistul va izola prin metode specifice dintele, pentru a-l păstra curat și fără salivă pe parcursul intervenției.

Când amorțește locul, dentistul deschide partea de sus a dintelui. Cu ajutorul unor dispozitive speciale, acesta va curăța interiorul canalelor pregătindu-le pentru obturație. Se folosește și o soluție de curățare pentru a îndepărta orice bacterii rămase precum și eventualele rămășițe din dinte. Pe parcursul procedurii se recurge la radiografii, prin care medicul stomatolog poate urmări rezultatele.

Obturația canalului radicular se face de obicei cu un material de tip gutapercă, care umple întregul canal. Apoi se închide dintele cu o plombă provizorie.

Trebuie reținut că terapia canalului radicular înseamnă tratarea unei afecțiuni a pulpei dintelui, însă tratamentul este complet numai când se readuce dintele la starea sa funcțională. Pentru a reda funcționalitatea dintelui este nevoie de o coroană sau de o altă lucrare dentară similară.

Tratamentele de canal, dureroase sau nu?

Multe persoane se tem de tratamentele de canal pentru că au auzit că sunt dureroase. Acum câteva decade astfel de tratamente erau, într-adevăr, dureroase, însă acum nu mai este cazul, grație tehnologiilor moderne care sunt folosite și datorită anesteziei, pentru că o astfel de procedură stomatologică se realizează sub efectul unui anestezic local.

Tratamentele de canal actuale se realizează cu ajutorul unor instrumente stomatologice moderne, care ajută la obținerea celor mai bune rezultate. Astfel de tratamente sunt efectuate cu microscop endodontic, cu lupe speciale, iar radiografiile recomandate înainte de un astfel de tratament sunt realizate, la rândul lor, cu ajutorul tehnicilor moderne.

Care sunt riscurile asociate cu terapia canalului radicular?

În urma terapiei canalului radicular este posibil să resimțiți un anumit grad de disconfort care durează câteva zile. Pentru a reduce acest disconfort, puteți urma recomandarea dentistului, recurgând la un analgezic care se eliberează fără rețetă. În cazuri extreme, medicul stomatolog vă poate prescrie un antibiotic și un analgezic pe bază de rețetă pentru a elimina orice posibilitate de infecție.

În urma intervenției pe canalul radicular, este interzis să mestecați direct pe dintele tocmai reparat înainte ca acesta să fi fost reconstruit într-o formă finală, pentru că riscați să îl rupeți. Cu cât amânați mai mult finalizarea lucrării de reconstrucție, cu atât crește riscul de infecție pe canalele tocmai tratate, caz în care procedura va trebui luată de la capăt.

La fel ca orice alt tratament, terapia canalului radicular nu este lipsită de neprevăzut și de posibilitatea complicațiilor. Se poate ca, în timpul procedurii, una din pile să se rupă, rămânând înțepenită în canalul radicular, așa cum există riscul de fracturare a rădăcinii dintelui. Alteori, obturația nu se poate face perfect din cauza formei rădăcinii. De asemenea, este posibil ca medicul stomatolog să nu observe o rădăcină ascunsă sau un canal în plus, unde ar putea fi nevoie de tratament. Firește, aceste complicații sunt excepțiile: ele nu reprezintă norma.

Cauzele eșecului tratamentului pe canal pot fi:

  • infiltrația în obturația de canal
  • curățarea necorespunzătoare a canalelor radiculare
  • reconstrucția coronară inadecvată
  • organismul nu poate lupta cu infecțiile
  • apariția unei leziuni periapicale după tratament
  • disfuncția ocluzală

Dacă terapia canalului radicular eșuează, puteți discuta cu medicul stomatolog care sunt alternativele, inclusiv repetarea tratamentului sau extracția dintelui infectat. Semne imediate ale eșecului pot fi:

  • Măsea umflată după obturație de canal – tratamentul pe canal nu a dezinfectat corect canalul, bacteriile se dezvoltă accelerat și metabolismul lor produce gaz. Cum canalul a fost acoperit cu material ermetic, gazul se presurizează și produce disconfort și umflătură..
  • Durerea după tratamentul de canal (durerea după tratament endodontic) – atunci când presiunea creată este foarte mare sau pacientul este sensibil pot să apară senzații acute de durere

Reluarea intervenției pe același dinte se numește retratament endodontic. El seamănă foarte mult cu tratamentul endodontic adăugându-se necesitatea eliminării obturației anterioare (ciment și gutapercă) după care se reiau manoperele tratamentului inițial conform protocolului.

Cine ar trebui să efectueze tratamentele de canal?

Infecțiile din camera pulpară care ajung la canalul radicular reprezintă o amenințare directă pentru sănătatea osului în care dintele este sprijinit. Canalul radicular, în special, reprezintă un mediu propice de viață și dezvoltare a bacteriilor patogene. Prin tratament căutăm să sterilizăm cât mai bine canalul și să îl acoperim cu material care să elimine orice fel de pungă de aer și implicit orice loc în care bacteriile pot să se multiplice.

Trebuie spus din capul locului că nu există sterilizare perfectă. La fel cum nu există obturație perfectă. Însă ceea ce se poate face este să se insiste în a lua toate măsurile posibile pentru a minimiza debitul rezidual de bacterii care încă va mai migra din dinte în os. Reușita tratamentului depinde de ecuația în care debitul de bacterii patogene care ajung în os este mai mic decât numărul de bacterii care poate fi anihilat de potențialul imunitar al osului.

De aceea, un tratament pe canal efectuat cu instrumentar modern (rotativ), la microscop (tratament supranumit și endodonție microscopică) și cu materiale moderne (gutapercă lichidă) de către un medic specialist în endodonție va fi cu mult mai avansat calitativ decât un tratament efectuat de medicul dentist generalist în mod clasic.

Microscopul este absolut indispensabile pentru a afla câte canale are o măsea în realitate. Știm că ar trebui să fie trei canale dar unele persoane pot să prezinte și pe al patrulea, sau să prezinte alte anomalii anatomice care nu se pot observa decât la acest instrument optic.

Un medic specialist endodont probabil că nu va efectua niciodată un tratament de canal incorect. Dimpotrivă, de cele mai multe ori el se confruntă cu a remedia astfel de tratamente incorecte efectuate de alți medici salvând astfel dintele care mai poate fi recuperat și care încă mai deține valoare protetică.

Microscopul endodontic în endodonție

microscop dentar

Microscopul endodontic este folosit pentru efectuarea de tratamente endodontice, oferind beneficii semnificative de vizualizare, ceea ce îl ajută pe medicul stomatolog atât în stabilirea unui diagnostic, cât și pentru a-l asista pe durata tratamentului și la managementul post-endodontic.

În endodonție, tratamentul precis nu depinde numai de aptitudinile tehnice și cunoștințele dentistului, ci și de o vizualizare clară și detaliată a locului unde se intervine. Microscopul endodontic oferă medicului stomatolog o precizie mult mai bună, ceea ce îl va ajuta în efectuarea tratamentelor endodontice.

Deoarece rezultatul unei terapii endodontice este influențat de mulți factori care nu sunt vizibili cu ochiul liber – de exemplu canale radiculare suplimentare sau existența unor variații anatomice, microscopul dentar vine în ajutorul medicului stomatolog.

Astfel, tratamentele endodontice, care mai sunt cunoscute și drept tratamente de canal, vor avea o mai mare rată de reușită. Cu ajutorul unui astfel de instrument medical calitatea tratamentelor endodontice este îmbunătățită.

O vizualizare mult mai bună

Microscopul mărește și furnizează o lumină destul de puternică, lumină care este orientată în aceeași direcție în care privește și medicul stomatolog, astfel încât să nu apară umbre. Această lumină este proiectată astfel încât să îi ofere medicului stomatolog posibilitatea să observe aspecte pe care nu ar putea să le vadă cu ochiul liber. Imaginea poate fi mărită de până la 22 de ori, cu ajutorul unui astfel de microscop endodontic.

Cu ajutorul unui microscop, medicul stomatolog poate vedea fisurile apărute într-un dinte, fisuri pe care cu ochiul liber nu ar putea să le detecteze, ceea ce îi permite să trateze mai bine și să mărească rata de succes a fiecărei proceduri pe care o face.

Unele microscoape folosite în efectuarea de tratamente endodontice sunt dotate și cu camere foto și camere video, astfel încât orice detaliu poate fi fotografiat sau înregistrat video și apoi arătat pacientului, facilitând mult comunicarea dintre medic și pacient.

Ce mai poate face un microscop endodontic

  •  poate să identifice canalele radiculare atipice, ajută la identificarea perforațiilor din rădăcina dintelui
  • ajută la detectarea fracturilor radiculare
  • poate fi folosit pentru identificarea acelor rupte pe canalul radicular, ajutând apoi la scoaterea acestora

Microscopul a început să fie folosit în stomatologie cu aproximativ 15 ani în urmă, după ce a fost utilizat cu succes în alte ramuri ale medicinei, precum oftalmologia, chirurgia vasculară, neurochirurgia.

Cum pot să salvez o lucrare dentară când am nevoie să refac un tratament pe canal la un dinte de sub lucrare?

Recent a apărut o intervenție nouă numită chirurgie endodontică care este de fapt o combinație între tratamentul pe canal modern și chirurgie în sensul că se deschide chirurgical o fereastră în os și tratamentul endodontic se efectuează dinspre vârful rădăcinii spre interiorul dintelui. Această variantă nu presupune distrugerea lucrărilor protetice existente economisind astfel costul refacerii lor.

Mituri despre tratamentul de canal

  • Obturația de canal cauzează durere intensă În realitate, un tratament de canal ameliorează durerea, nu o provoacă. Mitul îți are originea în urmă cu zeci de ani, când nu existau tehnici moderne de tratament și anestezia. Acum procedura de obturație de canal nu este mai dureroasă decât procedeul de plombare. Un studiu la care au luat parte mai mulți pacienți a constatat că mulți dintre cei care au avut tratamente de canal pe  rădăcină au descris-o ca nedureroasă. Procedura se face numai cu anestezie. În urma tratamentului endodontic, pacienții nu vor mai simți sensibilitate la băuturi foarte calde, foarte reci sau la dulciuri.
  • Tratamentul de canal poate provoca boli sau infecții Ideea că tratamentele de canal pot provoca o altă afecțiune se bazează pe teorii nedovedite. Nu există nici o dovadă științifică care să indice acest lucru. Prezența unor bacterii în gură este normală și nu constituie o infecție. În momentul în care dintele unei persoane este sever infectat, tratamentul de canal îndepărtează sursa de infecție.
  • Dacă nu există durere de dinți, nu e nevoie de tratament endodontic Durerea dentară nu este obligatorie la persoanele care au nevoie de un tratament de canal. De aceea, problema de sănătate este descoperită de medicul stomatolog, care recomandă tratamentul de canal. Important de știut: dacă în apropierea unui dinte, cariat sau nu, apare o mică excrescență, este semn că există o infecție dentară. În acest caz se impune tratamentul endodontic.

Prețuri ale clinicii IVORY pentru serviciile medicale din această categorie

Prețurile de mai jos sunt afișate în timp real, fiind prețurile practicate astăzi în clinici.

Tratament/DetaliiPreț RON
Drenaj endodontic
per dinte
150
Tratament chemo mecanic
per dinte
165
Tratament pe canal cu Ca(OH)2
per dinte
140

Puteți consulta lista completă de prețuri la: Lista de prețuri