Rezecția apicală

Problemele la rădăcina dinților, în special la apexul dentar (vârful rădăcinii dentare), nu ar trebui ignorate, întrucât ele pot fi un semn al bolilor parodontale, care în final pot duce la pierderea dinților.

În cazul în care apare o problemă gravă la rădăcina dinților, stomatologul poate recurge la rezecția apicală, o procedură chirurgicală prin care este extirpat vârful rădăcinii și țesutul osos înconjurător, astfel încât dintele să fie salvat. În cazul în care nu s-ar face rezecția apicală, dintele ar trebui extras.

Ca să înțelegi mai bine, gândește-te la clasicul abces, adică o infecție a rădăcinii dintelui care provoacă o durere acută și constantă, febră și umflarea mandibulei. În general, abcesul apare atunci când ai o carie pe care eviți să o tratezi și care ajunge până la nervul dintelui, în rădăcină. Aici, se formează un chist, care, în funcție de gravitate, poate fi tratat sau poate fi îndepărtat prin rezecție apicală.

Tratamentul afecțiunilor periapicale: rezecția apicală

Rezecția apicală este o procedură chirurgicală prin care se extirpă un țesut de granulație format în os la nivelul apexului radicular (vârful rădăcinii dentare). De obicei, afecțiunea în cauză este o infecție transmisă de la rădăcina dintelui care se localizează treptat în os, delimitându-se sub forma unui chist care, ignorat, se poate extinde la alți dinți sau poate perfora masa osoasă.

De ce și când este necesară rezecția apicală?

În felul acesta se poate salva un dinte pentru care singura alternativă este extracția. Acolo unde metodele avansate de tratament endodontic care pot stopa formarea chistului și determina procesul de vindecare a osului nu pot fi aplicate, rezecția devine o soluție convenabilă.

Medicul dumneavoastră va proceda la rezecția apicală atunci când se infectează țesutul osos din jurul apexului radicular și se preferă abordarea directă în detrimentul abordării clasice, prin rădăcină: în cazul tratamentelor de canal eșuate din cauza unor particularități anatomice (cum ar fi prezența unor canale radiculare atipice), când accesul la canal poate compromite rezistența unei lucrări protetice (de exemplu o coroană dentară), când canalele sunt blocate de corpi străini (ace de canal rupte, materiale dentare etc.) sau când infecția nu se poate rezolva medicamentos.

Trebuie menționată succesiunea corectă a tratamentelor:

  1. Întotdeauna se efectuează tratament sau retratament endodontic la microscop
  2. Ulterior se realizează rezecția apicală. Dacă infecția în os este redusă se așteaptă până la 6 luni între cele două etape, iar rezecția se suprimă dacă infecția din os a dispărut sau s-a diminuat considerabil. Dacă infecția este foarte mare, atunci se efectuează rezecție imediat, fără acest interval de așteptare

Cum se desfășoară operația de rezecție apicală?

Medicul începe cu administrarea unui anestezic. Apoi desprinde un fragment din gingie, pentru a descoperi osul.

Odată identificat, țesutul inflamat va fi îndepărtat. Uneori este necesară biopsia pentru a stabili cu precizie natura țesutului extirpat. Această procedură presupune și înlăturarea apexului radicular (porțiunea de la extremitatea rădăcinii), urmând ca bontul rezultat să fie obturat.

Gingia este apoi repoziționată și suturată (cusută). Medicul vă va prescrie un tratament de urmat acasă, iar după o săptămână se pot scoate ațele. Indicațiile postoperatorii sunt destul de asemănătoare cu recomandările care se fac în cazul extracțiilor mai dificile: medicul dumneavoastră vă va informa în detaliu.

Ulterior, se mai face o vizită la câteva luni (6-12) pentru a verifica dacă osul s-a refăcut corespunzător.

Tehnologii moderne

Mai nou există tehnologii de reconstrucție osoasă bazate pe plasmă bogată în factori de creștere obținută chiar din sângele pacientului în timpul operației, prin metode specifice de laborator. Zona afectată la rezecție se va umple cu un cheag obținut din plasmă activată ceea ce va duce la formarea osului mult mai rapid și de o calitate superioară. Un astfel de tratament reduce durata de așteptare pentru vizita de control la numai 3-6 luni.

Recuperarea după o rezecție apicală

Rezecția apicală este, în general, o procedură rapidă, care începe cu administrarea unui anestezic local. În cazuri speciale se poate administra chiar și un anestezic general. Odată ce substanța își face efectul, zona infectată este îndepărtată chirurgical, după care este curățată perfect, pentru a putea fi sigilată.

Recuperarea după o rezecție apicală este rapidă și fără complicații, însă acest lucru nu înseamnă că nu mai trebuie ai grijă de dinții tăi. Dimpotrivă, este recomandat să ai o igienă orală corespunzătoare, atât pentru  a întări dinții, cât și pentru a grăbi vindecarea.

Pentru a evita durerile, complicațiile sau alte disconfort după rezecția apicală, este indicat să renunți măcar pentru două zile la fumat. În cazul în care simți că te confrunți cu inflamații în zona operată, așează un cub de gheață în zona cu probleme. Tot pentru a grăbi vindecarea, este indicat să eviți alimentele tari și crocante.

Recuperarea după o rezecție apicală va fi mult mai rapidă și mai eficientă dacă periezi dinții cu grijă și blândețe, fără să apeși perii pe suprafața dentară, mai ales în zona operată.

La câteva zile de la rezecția apicală, este bine să te întorci în cabinetul medicului dentist pentru îndepărtarea ațelor. Ca măsură de prevenire a apariției altor probleme, este recomandat să-ți programezi câte un consult stomatologic la fiecare 6 luni sau măcar o dată pe an. La aceste vizite, poți afla dacă osul s-a refăcut.