Ce sunt cariile? De ce ajungem să avem carii?

Cariile sunt, exact cum sugerează numele asociat cariilor de lemn, cavități în masa dintelui, cauzate de slăbirea acestuia. Uneori caria se poate identifica prin culoarea maro închis sau gri a zonei din proximitatea cavității.

Principalele vinovate pentru apariția cariilor sunt anumite tipuri de bacterii din gură. Ele reprezintă placa bacteriană care, în contact cu carbohidrații și cu zaharurile din alimente, determină formarea unui mediu acid care dizolvă smalțul dinților. Dacă acidul reușește să dizolve smalțul dintelui, acesta este expus: nu rămâne decât stratul de dentină care este mai puțin rezistent, lăsând să se formeze caria. În acest punct, caria înaintează rapid pătrunzând adânc în dinte.

Metodele de restaurare dentară se află într-o continuă evoluție și sunt îmbunătățite de la an la an. Astfel, există o varietate de opțiuni pentru restaurare dentară, ceea ce înseamnă mai multe posibilități de tratament, pentru a avea din nou un zâmbet frumos și sănătos. Astfel, și materialele folosie pentru restaurări devin din ce în ce mai bune și mai eficiente.

În funcție de natura problemei tale, medicul dentist va efectua unul dintre cele două tipuri de restaurari dentare: cea directă sau pe cea indirectă.

Ce implică restaurarea directă

Restaurarea directă implică plasarea unui material de umplere direct în dinte (plombare). Această procedură se poate face într-o singură vizită la dentist. Medicul stomatolog alege dintr-o varietate de materiale pentru umplere, în funcție de tipul și locul de umplere. De exemplu, ionomerii de sticlă și amalgamul sunt materiale adesea folosite pentru astfel de proceduri.

Restaurările de dinți indirecte sunt create pe baza unor amprente ale dinților. Sunt realizate sub formă de coroane, inlay și onlay (încrustații dentare mai mici decât o coroană, dar mai mari decât o plombă dentară) sau punți. O coroană dentară acoperă întreaga suprafață de mestecat a unui dinte, în timp ce un inlay și un onlay acoperă doar o parte a suprafeței de mestecat. Coroanele dentare se realizează prin tehnica CAD/CAM (computer-aided design/computer-aided manufacturing).

O restaurare de dinți indirectă presupune mai mult de o vizită la stomatolog, deoarece inlay-ul și onlay-ul sau coroanele trebuie să fie făcute într-un laborator. Coroanele, inlay-urile și onlay-urile pot fi realizate dintr-o varietate de materiale. Aurul este încă folosit pentru unele inserții, dar cel mai mult este utilizat porțelanul.

De ce avem nevoie de obturații?

Plombele sunt necesare în tratarea cariilor deoarece, în lipsa lor, degradarea dintelui va continua până la nerv, ceea ce poate fi extrem de dureros. Aceasta poate duce la afecțiuni și mai grave, cum ar fi infecțiile și abcesele.

Materialul pentru obturații se folosește și pentru repararea unei obturații mai vechi care s-a uzat sau pentru a reface un dinte ciobit.

Amânând tratarea dintelui cariat riscați, pe lângă durere și disconfort, pierderea acestuia. Cu cât amânați mai mult, cu atât procesul devine mai dificil, implicând intervenția pe canalele radiculare pentru salvarea dintelui. Operațiunea va fi de mai lungă durată și mult mai costisitoare. Pe scurt, trebuie să acționați cât mai repede.

Istoria plombelor

În secolul al XIX-lea au apărut primele plombe de metal (putea fi vorba despre aur, argint), apoi au apărut și plombele realizate din amalgam. Este un mix alcătuit din mercur, argint, cupru, staniu și zinc.

Mai exact, tratamentul cariilor dentare cu ajutorul amalgamului a apărut în Statele Unite ale Americii, în anul 1830.

Odată cu apariția plombelor din amalgam (cunoscute și drept plombe argintii), au început și controversele, căci se spune că acestea ar putea duce la apariția unor probleme de sănătate, din cauza mercurului. Însă reprezentanții Serviciului de Sănătate Publică din Statele Unite ale Americii au spus că mercurul prezent în plombele dentare nu reprezintă un pericol pentru sănătate, pentru că doza folosită este una infimă, care nu pune sănătatea în pericol.

Culoarea acestor plombe este argintiul, ceea ce nu le recomandă pentru dinții frontali, căci au un aspect diferit de cel al dintelui natural.

Oricum, în prezent, acest material este foarte rar folosit în cabinetele medicilor stomatologi.

Medicii folosesc în prezent plombe realizate din ceramică și din rășini compozite, care sunt rezistente. Aceste plombe au marele avantaj că au culoarea naturală a dinților, fiind potrivite pentru dinții frontali. De asemenea, pentru plombarea dinților se folosește foarte mult inlay-ul și onlay-ul dentar, care sunt plombe de culoare albă, realizate din porțelan. Acestea sunt de durată și imită perfect culoarea naturală a danturii. Astfel, pentru oricare dintre aceste tipuri vei opta, vei obține întotdeauna un zâmbet natural.

Plombele reconstituie forma anatomică a dintelui. Totodată, prin plombare nu sunt afectate funcțiile dintelui. Cu ajutorul plombelor nu sunt tratate doar cariile dentare, ci acest tratament poate să fie folosit și pentru persoanele care au suferit o fractură a dintelui.

Tipuri de plombe dentare

Cel mai adesea, pentru tratarea unei carii dentare este nevoie de o plombă dentară. Materialele utilizate pentru umpluturi includ porțelan, compozit (care au aceeași culoare ca și dinți) și amalgamul (aliaj de mercur, argint, cupru, staniu și uneori zinc).

Atunci când un dentist pune o plombă, curăță foarte bine locul, înainte de a-l umple cu un material de umplutură. Astfel, prin plombare, este eliminat riscul ca bacteriile să pătrundă și să agraveze caria. Cel mai bine este ca tratamentul să se facă în faze incipiente.

Tipul de plombă, în funcție de fiecare persoană în parte

Specialiștii spun că nu există un tip de material folosit pentru plombare care să fie cel mai bun, acesta este ales și în funcție de fiecare persoană în parte. Mai exact, dacă aceasta are o alergie la un anumit material, de localizarea dintelui care urmează să fie restaurat, cât și de costuri.

Avantaje și dezavantaje ale plombelor

Amalgamul rezistă la uzură și este relativ mai ieftin, spre deosebire de alte materiale folosite pentru plombarea unui dinte. Cu toate acestea, din cauza culorii, ele sunt mai vizibile decât porțelanul sau compozitul și de obicei nu sunt folosite pentru a trata carii care se află în zone expuse atunci când zâmbești. De asemenea, în cazul amalgamului poate apărea o sensibilitate dentară când zâmbești.

Rășinile din compozite sunt adaptate la culoarea dintelui și, prin urmare, sunt folosite pentru că au un aspect natural. Compozitul nu este însă materialul ideal pentru obturații mari, deoarece se uzează mai repede. De asemenea, aceste plombe sunt mai predispuse la apariția petelor din cauza cafelei, a unor ceaiuri sau a tutunului.

Obturațiile din porțelan, de tip inlay sau onlay sunt făcute în laborator și apoi aplicate pe dinte. Sunt solide, foarte rezistente și au o durată lungă de viață, fiind realizate din porțelan. Culoarea este asemănătoare cu cea naturală a dintelui.

Obturații cu materiale compozite

Materialele compozite sunt soluția cea mai potrivită pentru obținerea unor nuanțe precise care se potrivesc cu dintele. Aceste materiale sunt în momentul de față cele mai populare pentru că pot imita culoarea dintelui, fiind în același timp foarte rezistente.

După curățarea cariei se aplică un gel de curățare, apoi o soluție adezivă și, în cele din urmă, materialul compozit pentru obturație. Materialul compozit se întărește la lumina albastră de intensitate mare. Durează numai 10-20 de secunde.

După obturare și întărirea materialului compozit, se verifică dacă plomba are forma și aspectul dorit. În acest moment se fac eventualele ajustări.

Obturații cu ionomer de sticlă

Formate din acizi acrilici și pudră specială de sticlă, obturațiile fizionomice din ionomer de sticlă se aplică și se întăresc rapid, iar avantajul este că au în componență și fluor cu eliberare treptată, care protejează dintele reparat de alte carii. Cu toate acestea, nu sunt printre cele mai rezistente tipuri de plombe și prezintă un risc crescut de pătare de la alimente.

Obturații cu rășini ionomerice

Este un compozit format din combinarea de rășini acrilice, acizi acrilici și agregat de sticlă, care nu doar că imită fidel culoarea naturală a dinților pe care este aplicat, dar îi protejează și de formarea altor carii, întrucât conține fluor. Cu toate acestea, nu este cel mai rezistent și durabil material.

Care sunt așteptările cu privire la noile obturații cu materiale compozite?

Dacă obturația se face după procedura standard, în mod obișnuit pacientul resimte un anumit grad de disconfort, fie legat de anestezie, fie de dinte în sine. Pentru a reduce aceste neplăceri, puteți urma sfatul medicului stomatolog luând un analgezic comun, care se eliberează fără rețetă, de exemplu ibuprofen. Dacă simptomele persistă va trebui să consultați stomatologul.

Uneori caria este foarte adâncă, până aproape de nerv. În aceste cazuri este posibil ca nervul să fie deja infectat cu bacterii. Chiar dacă dintele a fost obturat, mai există încă posibilitatea ca problema să nu fie rezolvată până când nu se face tratamentul corespunzător prin intervenția pe canal – singura posibilitate de a reduce disconfortul.

De asemenea, aceste obturații cu materiale compozite își pot schimba culoarea în timp și se pot desprinde de pe dinte.

Viitorul obturațiilor dentare

Știm astăzi că obturațiile dentare cu materiale compozite sunt departe de a fi o soluție perfectă. Dincolo de faptul că sunt acceptabile estetic și la îndemâna majorității populației din lumea civilizată, acestea prezintă câteva dezavantaje majore:

• Protocolul folosit în obturațiile dentare cu materiale compozite este extrem de exact și dacă acest protocol nu este urmat ca la carte, durata de viață a acestora este chestionabilă. În același timp, protocolul este cronofag (straturile de material aplicate unul câte unul trebuie să fie subțiri pentru a asigura aderența și întărirea potrivite), fapt ce este împotriva tehnicilor dentare sugerate în zilele noastre.
• Dacă tratamentul nu este realizat 100% corect, obturațiile pot cădea sau pot lăsa loc pentru ca bacteriile și toxinele să intre în interiorul dintelui, cu efecte evidente asupra nervului dentar, și, în final, să pătrundă direct în fluxul sangvin.
• Tratamentul cu lampă întărește într-adevăr obturațiile cu materiale compozite, dar acestea tot vor fi mai moi decât dintele.
• Când sunt folosite în restaurări ale molarilor și premolarilor, obturațiile cu materiale compozite devin subiectul unor presiuni foarte mari, ceea ce poate duce la căderea acestora.
• Aderența la pereții dintelui este direct corelată cu tehnica dentară folosită de medicul stomatolog și este astfel insuficient standardizată.

Oamenii de știință avansează multe soluții interesante la aceste probleme; de fapt, compoziția folosită astăzi pentru obturațiile cu materiale compozite este foarte diferită de cele utilizate acum 20 de ani. Cu toate acestea, majoritatea soluțiilor prezentate de oamenii de știință sunt bazate pe chimia materialelor, care este în mod evident limitată. Pentru a rezolva această problemă este nevoie de coroborarea unor operații mai diverse, incluzând (dar fără a se limita la) compoziția materialului, protocolul, aparatele dentare adiacente, etc.

O soluție interesantă vine de la Universitatea din Maryland, unde dentiștii au dezvoltat cu ajutorul nanotehnologiei o substanță folosită în obturațiile cu materiale compozite ce omoară bacteriile, reducând astfel riscul unor infecții subiacente. Chiar și după curățarea unui dinte, în interiorul cavității vor rămâne bacterii. Această compoziție nouă luptă împotriva bacteriilor, reducând numărul acestora în timp, fapt ce sporește durata de viață a obturației cu materiale compozite.

Incrustația dentară, alternativă la plombă

Incrustația dentară reprezintă o metodă eficientă de a trata o carie dentară. Incrustațiile se realizează de către un tehnician dentar, în laboratorul de specialitate.

De asemenea, o astfel de metodă de tratament este recomandată când caria dentară nu este foarte mare, astfel încât să fie nevoie de o coroană dentară.

Medicul stomatolog curăță foarte bine caria dentară, apoi ia amprenta, pe care o trimite în laboratorul de tehnică dentară, ca să fie confecționată incrustația. Pacientului i se pune o plombă provizorie, apoi, în câteva zile, va reveni la cabinet pentru montarea incrustației.

Cei care apelează la o incrustație dentară trebuie să știe că acestea au o rezistență mai crescută decât cea a plombelor. Acest lucru înseamnă că scade riscul de fracturare a dintelui.

O încrustație poate să aibă o durată de viață de până la 40 de ani, spre deosebire de o plombă, care ține mai puțin.

Un alt avantaj este acela că incrustația nu se contractă atunci când consumi alimente foarte reci și nici nu se dilată la cele fierbinți, ceea ce înseamnă că dintele nu va avea de suferit, astfel încât să crească riscul unei fracturi sau să se fisureze.

Spre deosebire de plomba clasică, incrustația dentară nu își schimbă culoarea pe măsură ce trece timpul. Are culoarea naturală a dintelui și reface perfect forma acestuia. Astfel, cei care apelează la această metodă se vor bucura de un zâmbet perfect.

Incrustația dentară este o tehnică modernă, care nu necesită scoaterea nervului dintelui unde urmează să fie utilizată, ceea ce este, de asemenea, un mare avantaj.

Incrustațiile pot fi confecționate din porțelan, din zirconiu, dar și din metal și din platină. Materialul ales pentru incrustație se stabilește de către medicul stomatolog, împreună cu pacientul. Această variantă de reconstrucție a dintelui cariat sau care a suferit o fractură este una dintre cele mai moderne.

În ceea ce privește prețul, acesta se stabilește în funcție de mai mulți factori, printre care materialul ales pentru restaurare.