Deși unele dintre elementele de mai jos sunt chestionate de comunitățile stomatologice internaționale, stomatologia alternativă și complementară câștigă teren prin cele două perspective noi pe care le prezintă.

Cea dintâi este legată, implicit, de tipurile materialelor și ale tratamentelor și se bazează pe viziuni integraliste ale procedurilor medicale și ale corpului ca un întreg. Holistica nu concepe tratamente parțiale și vindecări contextuale și, din această cauză este caracterizată printr-o abordare ce pornește de la ideea că dantura nu trebuie văzută și tratată separat de restul corpului.

Cea de a doua este principială: atâta vreme cât raporturile dintre corp și lume sunt ele însele în continuă schimbare și, simultan, personalizate pentru fiecare individ și corp în parte, standardizarea procedurilor (în acest caz – stomatologice) omite tocmai specificitatea fiecărui caz particular.

Iată astfel câteva ramuri ale stomatologiei alternative și complementare ce prezintă tot mai mare interes în asociațiile științifice internaționale:

Stomatologia verde

La nivelul practicii stomatologice, aceasta înseamnă folosirea de materiale naturale și hipoalergice, tratamente naturiste cu produse pe bază de plante medicinale, argile, produse apicole, tincturi, uleiuri esențiale etc.

Acupunctura și hipnoza în stomatologie

Aceste tehnici sunt folosite în stomatologia alternativă în special pentru diminuarea stresului și controlul durerii. Deși diferite ca principiu, origine și mod de abordare, ele sunt convergente în scop.

Biofeedback

Sunt tehnici complementare de observare a diferitelor funcții și manifestări fiziologice, folosite uneori în stomatologie pentru controlul durerii, reglarea tensiunii arteriale în timpul tratamentului, managementul stresului etc.

Homeopatia

Una dintre cele mai vechi alternative la alopatia modernă contemporană, homeopatia se bazează pe diluții, ce reconstituie la scară infinit diminuată, simptomele de bază.

Meloterapia

Efectele acesteia sunt evidente în special în cazurile legate de gestionarea stresului din timpul tratamentelor. Deși pare insignifiantă, această metodă larg răspândită (conștient sau nu) printre dentiștii din lumea întreagă este evident eficace pentru crearea unui context relaxant, ce facilitează dialogul cu pacientul și îmbunătățește reacțiile acestuia la procedurile stomatologice.