Eroziunea dentară

Eroziunea dentară sau abraziunea dinților este un proces progresiv care se caracterizează prin pierderea ireversibilă a smalțului dinților. În timp, eroziunea dinților duce adesea la complicații care pot afecta serios sănătatea dentara. Pentru reducerea riscului de eroziune a smalțului, este important să cunoști cauzele apariției afecțiunii, dar și principalele metode de prevenție a acesteia!

Cauze ale eroziunii dentare

Eroziunea dinților apare pe fondul acțiunii acizilor din majoritatea alimentelor pe care le consumam zilnic asupra dinților.  Deși consumul de alimente acide – citrice, cafea, sucuri de fructe, băuturi acidulate etc.-  reprezintă una dintre principalele cauze ale eroziunii dentare, există și alte afecțiuni sau obiceiuri care ar putea conduce la distrugerea smalțului:

Restaurări fixe imediate pe implanturi pentru reconstrucție arcade întregi cu 40% discount la implanturi (468 Euro în loc de 780 Euro)

  • fluxul salivar scăzut;
  • anumite tratamente medicamentoase;
  • folosirea în exces a periuței și a aței dentare;
  • bruxismul;
  • refluxul gastroesofagian sever (conținutul gastric care ajunge adesea în cavitatea bucală are un efect coroziv asupra smalțului dinților);
  • bulimia nervoasă și alte tulburări alimentare manifestate prin episoade recurente de vărsături.
  • Malocluzia duce la tocirea dinților. O mușcătură incorectă este și ea un factor al abraziunii. Când o persoană mușcă dintr-un aliment, presiunea trebuie să se distribuie omogen. În caz contrar, poate apărea această complicație.

Tinerii, tot mai afectați de eroziunea dentară

Tinerii sunt din ce în ce mai afectați de eroziunea dentară, fenomen care afectează smalțul dinților ducând chiar la pierderea acestora.

Cele mai noi date în domeniu arată că aproximativ 30% dintre adulții tineri cu vârsta cuprinsă între 18 și 35 de ani au semne de eroziune dentară. Chiar și copiii sunt afectați, existând un procent cuprins între 2% și 57% de micuți afectați, în funcție de țara în care locuiesc aceștia, potrivit unor date ale oamenilor de știință de la Universitatea din Adelaide, Australia.

Eroziunea dentară este din ce în ce mai recentă la tineri din cauza stilului de viață, bazat mult pe alimente acide, care favorizează eroziunea dentară. Fenomenul duce la subțierea treptată a smalțului, la apariția dinților îngălbeniți și la pierderea strălucirii acestora.

Și unele afecțiuni,precum bulimia și anorexia, pot fi un factor care cauzează eroziunea dentară. De aceea, este importantă identificarea cauzei, pentru a stopa eroziunea, cât și măsurile de precauție.

Prevenirea eroziunii smalțului dinților

Eroziunea dentară este un proces progresiv, care se formează în timp, pe măsură ce obiceiurile alimentare nocive sunt repetate și nu se iau măsuri de prevenire ale acestui efect nociv asupra dinților. Pentru a diminua riscul de eroziune dentară și creștere a riscului de carii și complicații severe, este important să ții cont, în viața de zi cu zi, de o serie de măsuri care ajută la protejarea smalțului dinților:

  • diminuarea, pe cât posibil, a contactului direct între alimentul acid și suprafața dinților (în cazul băuturilor cu efect coroziv asupra smalțului dinților, se recomandă utilizarea paiului);
  • consumul moderat și ocazional al  alimentelor și băuturilor acide în alimentația ta;
  • consumul de cantități mici de apă după fiecare masă sau băutură acidă, pentru a “spăla” o parte din acidul rămas în cavitatea bucală);
  • consumul unei gume de mestecat după fiecare masă cu alimente acide;
  • aplicarea periajului dentar la o distanță de cel puțin o oră după consumul unor alimente acide;
  • folosirea periuțelor cu peri moi la periajul dentar
  • schimbarea tratamentelor medicamentoase care au printre efectele secundare eroziunea smalțului dentar.

Bruxismul drept cauză a eroziunii dentare

Măcinarea dinților se intensifică uneori din pricina stresului, a muncii intense sau a tensiunii mentale și este, practic, greu de oprit în mod deliberat. Fiecare a douăsprezecea persoană suferă de măcinarea dinților, de obicei, persoanele cu vârste cuprinse între 20 și 40 de ani. Odată cu vârsta, bruxismul devine mai rar.

Crizele apar preponderent în timpul somnului, iar modelarea dinților poate avea consecințe grave asupra sănătății. Forțe extreme de măcinare a dinților pot avea efecte foarte dăunătoare și dureroase asupra patului dentar, mușchilor maxilarului și articulațiilor temporomandibulare, precum și a zonei coloanei vertebrale. Cauzele variază de la probleme mecanice, cum ar fi poziția falsă a dinților la tulburările mintale. Consecințele scrâșnetului nocturn al dinților includ deteriorarea gravă a dinților, durerea dentară, durerea maxilarului și durerea facială.

În repaus, mandibula este de obicei centrată și echilibrată, articulațiile sunt simetrice, iar dinții nu se ating unul pe celălalt. În funcție de partea pe care dormim, dreaptă sau stânga, maxilarul inferior suportă greutatea corpului, încercând să readucă rândurile dinților în poziția corectă. Din cauza încărcării unilaterale a greutății pe un obraz sau altul, atunci când se efectuează această mișcare, este declanșată măcinarea dinților. Acesta este și motivul pentru care bruxismul apare în primul rând în timpul somnului.

Această sarcină laterală în decursul timpului, a luni sau ani de zile, produce o malpoziție a maxilarului superior și inferior.

Bruxismul împiedică circulația sângelui în corpul uman, iar articulațiile suferă, ceea ce poate duce la deteriorări structurale și funcționale, precum și la deformări. Acest lucru explică de ce bruxismul este asociat cu dureri de cap și migrene, dureri de gât și lombare, dureri de urechi, amețeală, tinitus și probleme posturale. Problemele mentale și stresul nu sunt, prin urmare, cauza, ci sunt doar factori favorizanți.

Pentru a compensa o malpoziție, a reglementa orice modificare a dinților și pentru a obține toate ajustările necesare pentru sănătatea dentară și orală completă, medicul stomatolog decide remediul/terapia, uneori fiind necesară o perioadă lungă de timp în care controlul stomatologic lunar este obligatoriu.

Specialiștii susțin că deformarea dentiției nu joacă un rol decisiv în dezvoltarea bruxismului. Cercetătorii sunt convinși că sistemul nervos central controlează mișcarea inutilă – indiferent cât de perfecți sunt dinții. Restaurarea danturii face ca persoana afectată să arate mai bine, asigură substanța dentară și face dinții mai puțin sensibili la temperaturile extreme – dar nu elimină cauza în sine.

Dentistul poate recunoaște semnele tipice de bruxism la examinare: dinții tociți, mușchii masticatori extinși, amprentele dinților în obraz și limbă.

În cazuri severe, dentina apare deja gălbuie sub smalț, iar dinții devin extrem de sensibili.

Ce fel de bruxism încurajează eroziunea dinților?

Bruxismul de zi este la fel de comun ca cel de noapte. Oamenii afectați își presează dinții și în timpul zilei, fără să realizeze, la fel de involuntar precum o fac în timpul somnului.
Mușcătura defectuoasă, care apare din cauza dinților care nu sunt aliniați corect, anumite medicamente (spre exemplu antidepresivele), consumul ridicat de alcool, cafea sau energizante, stresul și nicotina sunt, de asemenea, dăunătoare. Cine are bruxism „pe trezire” are o șansă în plus să rezolve problema prin auto-observație.

Diagnostic și terapii anti-bruxism

  • Electromiograma (EMG) constă în înregistrarea grafică a activității mușchilor masticatori. Aceștia se contractă intens în timp ce persoanele care suferă de bruxism dorm. În cazul în care se dovedește că suferi de bruxism, medicul stomatolog îţi poate prescrie o serie de tratamente:
  • Gutierele de bruxism, reprezentate printr-o folie de plastic de 1 mm grosime, perfect adaptate pe arcadele dentare (se confecționează după amprentarea în prealabil a arcadelor maxilare).
    Acestea împiedică uzura smalțului și reduc contracția musculară. Sunt folosite și gutierele de repoziționare a dinților, pentru alinierea optimă a acestora (în cazul în care mușcătura este defectuoasă), care rezolvă atât defectul de mușcătură, cât și problema bruxismului.
  • Botox: Neurotoxina poate fi injectată în mușchiul maxilarului, lucru ce face ca musculatura hiperactivă să se calmeze.
  • Fizioterapie, proceduri de relaxare şi terapie comportamentală.
  • Relaxante musculare (pentru o perioadă scurtă de timp).