Caria dentară

Caria dentară reprezintă probabil cea mai simplă și mai comună afecțiune a dintelui și este începutul unei degradări ireversibile a acestuia, din acest motiv evoluția ei trebuie stopată din faze incipiente.

O și mai bună metodă este să prevenim apariția cariilor dentare. Iată cum:

  • Sigilarea dentară O altă metodă de luat în calcul este sigilarea dentară. Această metodă de prevenire a cariilor este recomandată în special copiilor de vârstă școlară ( între 6-7 și 15-16 ani) însă poate să fie utilizată și la adulți. Sigilarea dentară presupune acoperirea smalțului dentar cu un material cu rol protector, numit sigilant. Vorbește cu medicul tău stomatolog despre această posibilitate.
  • Control stomatologic periodic Vizitele în cabinetul medicului stomatolog, ideal de două ori pe an, fac parte din ritualul de prevenire a cariilor dentare. Medicul poate, de asemenea, să îți recomande o pastă de dinți pe care să o folosești, dar și apă de gură potrivită. De asemenea, în urma unui control stomatologic medicul poate să observe o carie dentară în faze incipiente, carie care nu este vizibilă cu ochiul liber. Poți, de asemenea, să îi ceri sfatul în legătură cu un gel cu fluor pe care să îl folosești pentru a preveni cariile.
  • Igiena orală corespunzătoare Cea mai ușoară cale de a preveni apariția unei carii o reprezintă o igienă a cavității bucale care se efectuează corect. Spală-te pe dinți de cel puțin două ori pe zi, utilizează ață dentară, căci aceasta pătrunde în zonele în care periuța de dinți nu are acces. Important este să nu mergi la culcare fără să te speli pe dinți. Dacă ești părinte, învață-i pe copii de mici să aibă grijă de sănătatea dinților.
  • Atenție la alimentație Tot pentru prevenirea cariilor, este important să nu faci abuz de alimente bogate în zahăr și să ai o alimentație echilibrată, care să conțină vitaminele și mineralele necesare pentru sănătatea smalțului dentar.
  • Atenție la gustările dintre mese De cele mai multe ori nu avem posibilitatea să ne spălăm pe dinți după ce am luat o gustare în oraș sau la serviciu. Poți însă să mergi la toaletă și să îți clătești gura, să folosești apă de gură sau să mesteci o gumă de mestecat fără zahăr.

De ce apar cariile dentare?

senzitivitatea dentara

În cavitatea bucală se găsesc în mod natural multe tipuri de bacterii, care, în prezența zahărului din alimente produc acizi. Aceștia atacă dinții în primele 20 de minute după ce ai luat masa. În timp, se formează placa dentară. În timp, aceasta poate duce la apariția cariilor. De aceea, este important să ne spălăm zilnic pe dinți și să folosim ața dentară, cel puțin o dată pe zi. Evoluția unei carii dentare depinde de fiecare persoană în parte.

Factori generici favorizanți pentru toate tipurile

Alimentația nesănătoasă

Persoanele care consumă mâncăruri bogate în carbohidrați, mai ales la gustările dintre mese, au un risc crescut de a dezvolta carii dentare. De asemenea, și consumul crescut de dulciuri poate să ducă la apariția acestei probleme.

O igienă dentară deficitară

Dacă nu te speli pe dinți în fiecare zi ai un risc mai mare de a face o carie. Medicii stomatologi recomandă spălarea dinților de cel puțin două ori pe zi și folosire aței dentare o dată pe zi. De asemenea, este recomandat un detartraj profesional, făcut în cabinetul medicului stomatolog, de două ori pe an.

Fumatul și alcoolul

Persoanele care fumează sunt mai predispuse la apariția cariilor. Același lucru se întâmplă și cu cei care fac abuz de alcool, pentru că aceste obiceiuri afectează smalțul dinților.

Gura uscată

Gura uscată, cunoscută și drept xerostomie, apare atunci când nu există suficientă salivă pentru a păstra umedă cavitatea bucală. Dacă te confrunți cu această problemă, ai un risc mai crescut de a face o carie dentară. Acest lucru se întâmplă pentru că nu ai suficientă salivă, ca să neutralizeze acizii din cavitatea bucală, astfel încât acești acizi vor ataca smalțul dinților. Totodată, este și un mediu favorabil înmulțirii bacteriilor.

Medicamentele

Nu ai avut niciodată probleme cu dinții sau cele cu care te-ai confruntat au fost minore, însă de la o vreme ai constatat că ai carii sau probleme cu gingiile?

După o anumită vârstă însă, în special după  60 de ani, pastilele administrate pentru tratarea unor afecțiuni care nu au legătură cu sănătatea orală pot să influențeze apariția unor probleme stomatologice. Astfel, există peste 500 de medicamente fabricate la nivel mondial, care pot avea drept efect secundar apariția unor probleme cu dantura.

Poate fi vorba despre pastilele administrate pe termen lung pentru tratarea alergiilor, astmului, hipertensiunii arteriale, contra durerii, depresiei, maladiei Parkinson ori contra bolii Alzheimer. De aceea, este important să îi spui medicului stomatolog despre tratamentele pe care le urmezi.

De exemplu, potrivit unei cercetări publicate în Journal of Clinical Pediatric Dentistry , s-a ajuns la concluzia potrivit căreia copiii astmatici au un risc mai mare de carii, din cauza unor medicamente sub formă de sirop contra acestei boli.

Specialistul îți poate face recomandări pentru a ajuta la ameliorarea simptomelor care pot apărea, de la sindromul gurii uscate, până la prevenirea cariilor.

Afecțiuni gingivale

Cariile sunt mai des întâlnite la cei care suferă de retracție gingivală. Astfel, rădăcina nu mai este protejată cum trebuie, ceea ce înseamnă risc crescut de carii.

Refluxul gastroesofagian

Un alt factor care poate duce la apariția cariilor este boala de reflux gastroesofagian. Se creează un mediu acid în cavitatea bucală, care afectează smalțul dinților.

Copiii hrăniți seara, cu biberonul, au risc mai mare de carii

În țara noastră, cele mai recente studii în domeniu arată că 4 din 10 copii care nu au împlinit 13 ani au carii la dinții definitivi și 75% dintre cei care au între 5 si 13 ani au carii la dinții de lapte.

Mai predispuși sunt micuții care sunt hrăniți cu biberonul, fie cu lapte, fie cu ceai îndulcit, în special înainte de a merge la culcare și în timpul nopții, iar dinții nu mai sunt curățați după ce bebelușul este hrănit.

Copilul adoarme, iar zaharurile naturale conținute de  băuturi rămân în cavitatea bucală, ceea ce înseamnă că favorizează apariția plăcii bacteriene. Mai mult, pe timpul nopții este redusă și secreția de salivă, formându-se un mediu favorabil dezvoltării bacteriilor care duc la apariția cariilor.

O soluție la care pot apela părinții este oferirea biberonului înainte de culcare, după care să curețe bine gingiile și dințișorii micuților.

Microorganismele responsabile

Apariția cariilor dentare este favorizată de o varietate de factori predispozanți, însă, în mod concret, este generată de microorganisme specifice, de la Streptococcus mutans la actinomicete și lactobacili.

Cavitatea orală adăpostește milioane de microorganisme. Dintre acestea, însă, doar câteva sunt considerate cariogene, afectând în mod vizibil structurile dentare.

Streptococcus mutans

Acest agent patogen este considerat cel mai comun microorganism care determină apariția cariilor dentare. A fost menționat și descris pentru prima dată de J. Kilian Clarke, în 1924, și, așa cum îi sugerează și denumirea științifică, este un microorganism rezistent, ușor adaptabil la modificările frecvente care survin în interiorul cavității orale.

Streptococcus mutans determină apariția cariilor dentare prin metabolizarea sucrozei în acid lactic. Mediul acid creat în cavitatea orală vulnerabilizează smalțul dentar, generând mediul propice dezvoltării cariei. În plus, Streptococcus mutans se numără printre puținele organisme prevăzute cu receptori care îi îmbunătățesc aderența la suprafața dintelui, favorizând deteriorarea accelerată a acestuia.

Odată formată placa bacteriană la nivel dentar, saliva, care în condiții obișnuite protejează dantura de microorganismele patogene, nu mai poate acționa eficient.

Actinomicetele

Actinomicetele sunt microorganisme foarte răspândite în natură, cu specii numeroase dintre care doar câteva au acțiune patogenă asupra sănătății umane. Actinomyces israelii, Actinomyces naeslundii și Actinomyces radicidentis pot cauza afecțiuni stomatologice la nivelul cavității orale umane, colonizând cu precădere mucoasa bucală.

Lactobacilii

Lactobacilii sunt microorganisme care transformă lactoza și alte tipuri de zaharuri în acid lactic, contribuind la rândul lor la dezvoltarea cariilor. Deși multe dintre speciile de lactobacili sunt considerate fie inofensive, fie benefice, există câteva tipuri care, deși mai puțin dăunătoare decât S. mutans, favorizează totuși caria dentară, mai exact prin lărgirea leziunilor create de S. mutans.

Lactobacilii nocivi acționează cu precădere la nivelul plăcii bacteriene formate pe coroanele dentare.

Microbioma orală atunci când suntem foarte mici este predominant influențată de fondul nostru genetic. Dar, pe măsură ce îmbătrânim, acest factor ereditar diminuează, iar ceilalți factori, cum ar fi dieta și igiena orală, joacă un rol mai puternic în modelarea microbiomei orale.

Această idee este susținută de un nou studiu – condus de Institutul J. Craig Venter (JCVI) din La Jolla, California – care a fost publicat în revista Cell Host & Microbe.

Au fost investigate microbiomele orale în cazul gemenilor identici și non-identici în copilărie. Cercetătorii au ales să investigheze gemenii deoarece, sunt susceptibili să aibă o educație similară și în plus sunt ideali pentru studiul de tip “Nature versus Nurture” (natură versus hrănire).

Cariile dentare reprezintă o problemă majoră de sănătate la nivel mondial. Până la 90% dintre copiii de vârstă școlară și aproape 100% dintre adulții din întreaga lume au carii dentare. În plus 20% dintre adulții cu vârsta medie au boala parodontală, ceea ce poate duce la pierderea dinților și alte probleme de sănătate.

Microbiomul oral și boala

În studiul lor, autorii explică faptul că atunci când anumite tipuri de bacterii metabolizează “consumul frecvent de zahăr” apar cariile dentare.

Efectul imediat este un mediu acid în gură care atacă smalțul dinților și apoi cavități. Ei remarcă, de asemenea, că la adulții cu boală gingivală, anumite grupuri de bacterii declanșează inflamația care duce la distrugerea țesutului gingival, formarea de “buzunare” și pierderea dinților.

Legătura cu aportul ridicat de zahăr

După cum era de așteptat, s-a descoperit că microbiomele orale ale gemenilor identici au fost mai asemănătoare cu cele ale gemenilor non-identici. Acest lucru, spun cercetătorii, sugerează că fondul genetic gazdă influențează tipurile de bacterii prezente în gură. Prin urmare tipurile de bacterii cele mai strâns legate de fondul genetic gazdă – așa numitele bacterii ereditare – nu au fost cele care joacă un rol important în apariția cariilor dentare.

În plus atunci când au comparat rezultatele copiilor de 5 și 11 ani, au constatat că “numărul bacteriilor ereditare scade odată cu vârsta”.

Gemenii a căror dietă a inclus un aport de zahăr crescut au avut mai puține tipuri de bacterii care sunt legate de ratele mai mici ale cariilor dentare și mai multe tipuri care sunt legate de rate mai ridicate ale cariilor dentare.

Sfaturi de care să ții cont

Pentru a reduce din efectele reacțiilor adverse ale medicamentelor, există câteva măsuri pe care le poți lua:

  • folosește  hidratante orale, cum ar fi un spray sau apa de gura;
  • vorbește cu medicul, pentru a schimba medicamentele sau pentru a scădea doza;
  • bea mai multă apă, căci cavitatea bucală are nevoie de hidratare constantă;
  • poți mesteca gumă fără zahăr sau poți apela la bomboane, pentru a stimula producția de salivă;
  • poți să apelezi la sigilarea dentară;
  • evită alimentele și băuturile care irită gura uscată, precum cafeaua, alcoolul, băuturile răcoritoare carbogazoase și sucurile de fructe acide.

Factorii genetici

analiza biopsie

Cariile dentare reprezintă una dintre cele mai frecvente afecțiuni cronice din lume. Multi spun că de vină pentru apariția lor sunt dulciurile și igiena dentară precară, însă și factorul genetic are un rol în ceea ce privește apariția cariilor.

Dacă te-ai întrebat vreodată de ce unii oameni mănâncă bomboane și beau băuturi acidulate în mod constant, dar nu fac carii, iar tu nu faci astfel de excese și respecți toate regulile igienei orale, însă ai carii, răspunsul ar putea fi în genele tale.

Potrivit studiilor, aproximativ 60 la sută din cariile dentare implică factori genetici. Deși este încă un domeniu relativ nou de studiu, este clar că genetica și apariția cariilor dentare sunt strâns legate între ele.

Genetica și cariile

Persoanele care au pofte de dulce mai des au tendința de a face carii dentare mai des.

Factorii genetici determină capacitatea fiecărei persoane de a simți gustul alimentelor, fiecare le percepe în modul său. Studiile au demonstrat că persoanele care au o varietate mai mare în a percepe gustul sunt mai putin susceptibile de a dezvolta carii dentare. Motivul pentru această conexiune este încă necunoscut, de aceea se vor mai face studii suplimentare.

Smalțul arată predispoziția la carii

Știai că gradul de rezistență a smalțului dinților unei persoane este determinat de gene? Oamenii de știință spun că oamenii care au smalțul dentar mai moale sunt mai vulnerabile la bacterii, acizi și alți factori care duc la apariția cariilor dentare. De aceea sunt recomandate sigilările dentare, care se pot face în copilărie.

Ca să ai dinți sănătoși, ai nevoie de calciu, potasiu și alte minerale esențiale, care mențin sănătatea smalțului.  Nu este suficient să consumi alimente bogate în aceste minerale, ci și ca saliva să aibă puterea de a metaboliza acești nutriției, ca să poată fi utilizate în mod corespunzător. Genele determina eficiența și puterea  salivei.

În cazul în care genele tale indică o predispoziție la carii, este important să ai o igienă dentară ca la carte. Astfel, periajul trebuie să fie făcut de trei ori pe zi, cel puțin două minute. Ața dentară trebuie utilizată cu regularitate, iar medicul stomatolog ar trebui să te consulte de două ori pe an, de rutină. Evită băuturile care conțin zahăr și fumatul.

Cum se dezvoltă caria dentară?

Cariile dentare sunt una dintre cele mai frecvente probleme de sănătate, potrivit reprezentanților Organizației Mondiale a Sănătății. Pot afecta atât dinții de lapte, cât și dantura permanentă.

Caria este generată de mai mulți factori și se dezvoltă în patru etape. Astfel, factorii care duc la leziunea carioasă sunt placa bacteriană, unele alimente și predispoziția genetică.

În cavitatea bucală sunt prezente peste 60 de specii bacteriene diferite. Unele dintre ele pot contribui la fabricarea de acizi ce pot afecta smalțul dinților, ceea ce înseamnă că pot duce la apariția cariilor.

Cariile pot apărea și la persoanele care se nasc cu smalțul dentar mai subțire și mai mai puțin rezistent la atacul plăcii bacteriene. Și unele alimente, bogate in acizi (citrice, sucuri) pot  slăbi smalțului dentar, care se demineralizează. Altele alimente cu un conținut ridicat de zaharuri sunt, de asemenea, un factor al apariției cariilor.

Etape de dezvoltare

Dezvoltarea cariilor necesită timp și implică mai multe etape. Prima dintre ele o reprezintă atacul asupra smalțului dentar.

Acizii de origine bacteriană sau alimentară încep să demineralizeze smalțul dentar. Este un proces complet lipsit de durere și nu poate fi vizualizat decât de medicul stomatolog în timpul unui examen dentar (clinic și radiologic). În această etapă procesul este reversibil, suprafața dentară putând fi remineralizată. În caz contrar, procesul va continua și se va ajunge în faza de afectare a dentinei. Dintele devine sensibil la consumul de alimente calde, prea reci, dulci, cât și la cele acide. Demineralizarea devine din ce în ce mai rapidă.

Etapa a treia cuprinde invazia pulpei dentare. Este momentul apariției durerii, care apare dintr-o dată și este foarte puternică.  În cazul în care nu se face un tratament, pulpa va muri și va deveni necrotică. Durerea încetează după un timp, ceea ce face ca persoana în cauză să creadă că totul este bine.

În ultima etapă, bacteriile din pulpa dentară se vor deplasa către rădăcina dintelui. Poate să ajungă și la țesuturile înconjurătoare (gingii, os, ligamente). Apoi a apărea un abces și/sau un chist foarte dureros la vârful rădăcinii. Această infecție, lăsată netratată, se poate răspândi la țesuturile adiacente sau în alte părți ale corpului.

Tipuri de carii dentare

Cariile interproximale

Cariile interproximale, denumite și cariile interdentale, se formează în spațiile dintre dinți, unde se acumulează mai multe resturi alimentare. Acestea pot fi prevenite folosind ață dentară sau periuțe interdentare.

Cariile interproximale sunt foarte puțin cunoscute de populație și sunt cauzate în special de lipsa unei igiene corespunzătoare.

Ce sunt cariile interproximale?

Cariile interproximale se dezvolta în spațiile dintre dinți, deoarece acestea sunt zone în care placa se acumulează cu ușurință, iar periuța de dinți ajunge cu greu în spațiile respective. Aceste carii sunt sunt deosebit de grave deoarece afectează doi dinți. Persoanele cu dinți foarte apropiați și cele care poartă aparate dentare au un risc crescut de a face carii interproximale.

În plus, cariile interproximale progresează destul de repede, deoarece în această zonă structura dintelui este mai fină decât cea din zona de mestecat. Astfel, dacă nu este detectată din timp, caria se adâncește până la nervul dintelui (pulpă), determinând sensibilitatea dintelui și chiar durere. În aceste cazuri, medicii stomatologi recurg la efectuarea unui canal radicular (eliminarea completă a pulpei dentare).

Simptome

Cariile interproximale pot fi cu greu detectate fără un consult la medicul stomatolog. Primul simptom al acestora este sensibilitatea dentară. Aceasta apare la consumul de băuturi sau alimente al reci, fierbinți sau dulci. Acest lucru se întâmplă în momentul în care caria ajunge la dentină, ceea ce înseamnă că pulpa dentară nu este încă afectată.

Odată ce caria se extinde la pulpa dintelui, apar durerile dentare, fără a interveni un factor extern, ca în cazul de mai sus. În cele mai grave situații, poate apărea inflamarea rădăcinii și infecția acesteia.

Diagnostic și tratament

Cariile interproximale sunt greu de detectat, cu excepția cazului în care acestea au provocat deja distrugerea evidentă a dinților. Aceste carii pot fi diagnosticate de medicul stomatolog după efectuarea unei ecografii dentare.

Pentru a trata aceste carii, medicul evaluează mai întâi dacă unul sau ambii dinți sunt afectați. În cazul în care sunt afectați ambii dinți medicul stomatolog îi va repara pe ambii în aceeași sesiune.

În general, pentru cariile interproximale, se folosesc tehnicile obișnuite de reconstrucție a dinților. Când este afectat doar smalțul dinților, se poate utiliza un tratament de remineralizare cu fluor pentru auto-reparare.

În cazul în care dentina este afectată, se curăță zona afectată și se acoperă cu ajutorul unei plombe.

În cazurile grave, în care cariile au afectat nervul, iar dinții nu mai pot fi salvați se recurge la extragere dinților. Există și cazuri în care rădăcina poate fi extrasă, ca apoi să se apeleze la reconstrucția dintelui.

Caria radiculară

Caria radiculară este o leziune cronică favorizată de înaintarea în vârstă, localizată inițial în zona cementului radicular, la joncțiunea cu smalțul, cu profunzime și întindere variabile și evoluție potențial asimptomatică.

S-a constatat că acest tip de carie, diferit de caria de colet sau caria coronară, este mai comun în cazul vârstnicilor și afectează suprafața radiculară dentară expusă, fenomen influențat de un cumul de cauze.

Caria radiculară apare cu precădere la nivelul molarilor mandibulari, caninilor maxiliari și al incisivilor mandibulari și nu este identificată în stadiu incipient din cauza stratului de cement foarte subțire. La palparea cu sondă, în această etapă caria radiculară ia forma unei pete decolorate, moi, înguste și aspre.

Factori predispozanți

Caria radiculară se dezvoltă la pacienții vârstnici pe fondul unor cauze bine definite, precum:

  • retracția gingivală care expune suprafața radiculară în cavitatea bucală;
  • reducerea secreției salivare (xerostomia) care împiedică procesul salivar de reglare a nivelului bacterian din cavitatea orală;
  • bolile parodontale, al căror risc crește odată cu înaintarea în vârstă;
  • igiena orală deficitară etc.

Tratament

Există câteva metode de tratament la care medicul stomatolog poate recurge în vederea eliminării cariei de suprafață radiculară:

  • remineralizarea regiunii dentare afectate;
  • refacerea conturului suprafeței radiculare după eliminarea dentinei afectate, urmată de fluorizarea dentinei descoperite;
  • terapia instrumentală.

În situația în care caria radiculară evoluează asimptomatic, fără a genera complicații ușor detectabile, precum parodontite apicale ori inflamații, tratamentul poate fi dificil de pus în aplicare sau poate genera, în urma intervenției, fracturi coronare.

Prevenție

Prevenirea dezvoltării cariei radiculare este de dorit în detrimentul tratării acesteia, măsurile recomandate numărând:

  • igienă dentară riguroasă;
  • control stomatologic regulat;
  • reglarea alimentației, cu eliminarea sau reducerea consumului de zahăr și carbohidrați;
  • aplicarea de fluor local etc.

Caria de biberon

caria de biberon

Caria de biberon, cunoscută și sub numele de caria de suzetă, este una dintre cele mai frecvente afecțiuni stomatologice întâlnite la bebeluși. Apare în special pe fondul unei alimentații prelungite cu biberonul sau a folosirii îndelungate a suzetei, dar poate avea și alte cauze.  Iată cum recunoști caria de biberon, cum se tratează, dar și ce poți face pentru a o preveni și a-i asigura copilului o dantură de lapte sănătoasă!

Cauzele cariei de biberon

Alăptarea copilului peste vârsta de 1-1/2 ani, dar și folosirea excesivă a biberonului și a suzetei sunt principalele cauze ale apariției cariei de biberon la copii. Însă etiologia afecțiunii cuprinde și alte cauze:

  • excesul de alimente dulci;
  • obiceiul de a înmuia suzeta în miere sau alimente/sucuri dulci;
  • îngrijirea orală deficitară;
  • fluorizarea insuficientă a dinților;
  • prezența microogranismelor acidogene care se transmit de la mamă la bebeluș (streptococoul mutant, lactobacilul acidofil etc.);

Simptome

Caria de biberon afectează dinții de lapte. Debutează cel mai adesea la nivelul incisivilor superiori, aceștia fiind cei mai folosiți atunci când copilul suge suzeta sau tetina biberonului, apoi se extinde și la nivelul molarilor 1, caninilor și molarilor 2, în ordinea erupției lor.

Tabloul clinic al cariei de biberon cuprinde următoarele simptome:

  • pete albe sau galben-maronii pe dinți;
  • dureri dentare (copilul plânge când i se atinge gingia în zona dinților cariați)
  • abcese frecvente (infecții dentare manifestate prin inflamarea gingiei, prezența pungilor de puroi etc.)

Tratament

Deși afecțiunea apare la dinții de lapte, dacă este lăsată netratată poate conduce la complicații serioase în erupția dinților definitivi. Tratamentul este de două tipuri – profilactic și curativ.

Tratamentul curativ este realizat de medicul stomatolog, care decide măsurile terapeutice care se impun în funcție de severitatea afecțiunii. În cazul în care caria este în faza incipienta, se va încerca remineralizarea smalțului dinților prin aplicarea locala de fluor. În cazul în care caria a penetrat dintele, stomatologul va recurge la obturații fizionomice (plombe), iar dacă cavitatea este severa, se impune tratamentul endodontic (extracția dintelui afectat).

Prevenția

Tratamentul profilactic face parte din schema de tratament a cariei de suzeta și presupune mai multe măsuri pe care le pot lua părinții pentru a asigura sănătatea orală a copilului în timpul erupției dinților de lapte:

  • aplicarea periajului dentar încă de la apariția primului dinte de lapte;
  • frecarea blândă a gingiei cu ajutorul unui prosop curat (rutina zilnică);
  • administrarea limitată a sucurilor sau lichidelor dulci;
  • evitarea obiceiului de a lăsa copilul să adoarmă cu suzeta sau biberonul în gură;
  • fluorizarea corespunzătoare a dinților (cu pasta de dinți specială pentru vârsta lui);
  • renunțarea la biberon de la vârsta de un an și înlocuirea acestuia cu cănuța de bebeluș;
  • vizitele periodice la stomatolog (încă din primul an de viată);
  • renunțarea la obiceiul de a înmuia suzeta sau tetina biberonului în miere sau sucuri dulci.

Cum se tratează cariile dentare

dentist tratand un pacient

Tratamentele cu fluor

Cariile incipiente, care încă nu au format o gaură în dinte, pot fi tratate prin fluorizare. Fluorul va stopa procesul de cariere a dintelui. Este foarte important ca după fluorizare pacientul să respecte cu strictețe toate indicațiile medicului stomatolog. Medicul are nevoie doar de câteva minute pentru a aplica fluorul, care poate fi lichid, sub forma unui gel sau lac.

Plomba dentară

În momentul în care apare o gaură în stratul dentar, atunci medicul recurge la plomba dentară. Este principalul tratament recomandat în cazul cariilor. Mai întâi medicul curăță zona afectată de caria dentară, apoi aici va pune o plombă. Plombele dentare pot fi realizate din amalgam, din rășini de compozite, din porțelan, din combinații ale mai multor materiale ori din ionomeri de sticlă.

De asemenea, medicul poate să apeleze și la inlay și onlay dentar, când dintele este afectat de o carie superficială. În afară de amalgamul dentar, toate celelalte material folosite pentru plombare au culoare dintelui natural.

Tratament de canal

O altă metodă pentru a elimina această problemă sunt tratamentele de canal, care se recomandă în situații în care caria este avansată. Medicul stomatolog va face acest tratament sub anestezie locală. Tratamentul presupune înlăturarea nervului dintelui. Apoi medicul va curăța pulpa dentară afectată. Poate fi nevoie și de aplicarea unor antibiotice pe canalul dentar, pentru a înlătura orice urmă de infecție.

Coroanele dentare

Tot în situația în care caria dentară este avansată, se poate apela chiar și la o coroană dentară. Aceasta va reconstrui perfect aspectul inițial al dintelui sau al măselei afectate de caria dentară.

Coroana dentară înlocuiește întreaga coroană naturală a dintelui și poate fi din porțelan sau din zirconiu.

Este foarte important ca o carie dentară să nu fie lăsată netratată, pentru a preveni apariția complicațiilor, precum abcesul dentar, infecțiile gingiei și ale osului. Complicațiile pot duce chiar și la pierderea dintelui afectat de carie.

Coafajul indirect

Coafajul indirect reprezintă o procedură endodontică la care recurg adesea medicii în tratamentul inflamațiilor pulpare sau hiperemiei rezultate în urma tratării cavităților profunde. Iată în ce condiții poate fi aplicat și ce presupune cu exact coafajul indirect!

Coafajul indirect, în ce condiții se recurge la el?

În urma curățării țesuturilor carioase din cavitățile severe sau foarte adânci, camera pulpară este adesea expusă diverșilor factori externi. Pentru protejarea pulpei de inflamații sau infecții, dar și pentru stimularea formării de dentină nouă, medicii recurg adesea la un coafaj indirect și la o obturație temporară.

Nu se poate recurge la coafajul indirect în cazul în care pulpa prezintă semne de degenerare sau există simptome ale unei afecțiuni periapicale. Cel mai adesea, medicii recurg la procedura endodontică în hiperemia pulpară (cu camera pulpară închisă), adică în tratarea inflamațiilor incipiente de la nivelul pulpei.

Coafajul indirect se aplică doar după curățarea completă a dentinei cariate, iar cel mai utilizat material în realizarea acestei proceduri este hidroxidul de calciu.

Cum se realizează coafajul indirect?

Coafajul se poate realiza în două moduri: într-un singur timp sau în doi timpi. Cel mai utilizat și practic este coafajul într-un singur timp.

În prima fază, se izolează dintele afectat, se îndepărtează complet țesuturile cariate cât mai adânc, până în apropiere de camera pulpară. Cavitatea este toaletată cu apa oxigenată si neofalină, este uscată cu jet de aer și abia apoi este aplicată pasta de hidroxid de calciu, pentru ca în ultimă instanță să se aplice și obturația temporară cu eugenat de zinc.

Lucrarea este ținută sub observație aproximativ 10 zile, iar dacă semnele patologice de hiperemie dispar, iar pulpa rămâne viabila, se trece la plombarea definitivă.

În cazul în care există semne de infecție, medicul va aplica o pastă cu antibiotic înainte de aplicarea hidroxidului de calciu. Aplicarea antibioticului se face fie cu ajutorul unei spatule bucale sau a unei baghete de sticlă, fie cu ajutorul unei bulete sterile, care este izolată în cavitate până când se trece la etapa de obturație definitivă, când este îndepărtată odată cu eugenatul de zinc.

Ce se întâmplă când coafajul indirect eșuează?

În situația în care în cele 7-10 zile de monitorizare coafajul indirect nu reușește să trateze inflamația sau infecția și durerile persistă, iar hiperemia se agravează, medicii apelează la metode alternative de tratare a patologiei: extirparea vitală/devitală sau amputația vitală.

Mituri despre cariile dentare

Dinții cariați nu sunt un lucru cu care te poți mândri. Dimpotrivă, îți este jenă să zâmbești, de teamă ca cei din jur să nu-ți vadă cariile, nu mai ai acceași plăcere în a-ți săruta partenerul, întrucât respirația este urât mirositoare, iar din când în când te confrunți cu clasicele dureri. De-a lungul timpului, au apărut multe mituri pe tema cariilor, unele dintre ele adevărate, altele false.

Iată câteva mituri și adevăruri despre cariile dentare:

Cariile se formează mai des între dinți

Într-adevăr, cariile se formează mai des în spațiul extrem de strâmt dintre dinți. Motivul: în aceste zone periuța de dinți ajunge foarte rar, iar în lipsa apei de gură, resturile de alimente sau substanțele din băuturi rămân acolo, devin locuri propice pentru înmulțirea bacteriilor și formează sedimente. În timp, aceste sedimente se agravează și devin carii.

Același lucru se întâmplă și în cazul măselelor. Adânciturile din măsele sunt locuri în care rămân resturi de mâncare. Să nu mai amintim de situația în care mănânci dropsuri și le spargi între dinți. Tot zaharul rămâne lipit pe măsele, iar acizii atacă suprafața dentară, favorizând apariția cariilor.

Sensibilitatea dentară este o consecință a cariilor

Nu neapărat.  În mare parte, acesta este un mit despre carii, întrucât sunt multe alte cauze care declanșează sensibilitatea dentară, de la fracturile dentare și bruxismul, până la retragerea gingiei de pe dinte. Cariile sunt o cauză minoră a sensibilității dentare.

Aspirina ținută lângă dintele cariat reduce durerea

În popor, există multe leacuri băbești pentru durerile dinților cariați. Unul dintre ele este aspirina, care ar trebui ținută pe gingie, în locul inflamației, pentru a lua durerea cu mâna. Acesta este doar un mit despre carii. De fapt, aspirina conține acizi care pot afecta și mai mult gingia, ducând la apariția abcesului, însă fără să calmeze durerea.

Zahărul este principala cauză a cariilor

Mai mult mit decât adevăr. Zahărul nu cauzează în mod direct carii, ci favorizează apariția lor din cauza acizilor pe care îi conțin produsele dulci. De fapt, bacteriile sunt cele care cauzează carii. La fel ca zahărul, și pâinea, fructele, cartofii sau orezul pot favoriza formarea cariilor.

Igiena orală, dar și vizitele regulate la dentist reduc riscul formării cariilor.