Alveolita postextracțională

Alveolita postextracțională este o complicație stomatologică rară care, așa cum îi spune și numele, apare în urma unei extracții dentare. Se caracterizează prin formarea unui cheag de sânge, care poate fi purulent sau nu, și principalul simptom care o dă de gol sunt durerile severe, ce debutează brusc la câteva zile de la intervenție. Iată care sunt cauzele, simptomele și tratamentele adecvate care combat acest tip de complicație!

Cauzele alveolitei postextracționale

Inflamația alveolei sau necroza superficială a peretelui osos apărută în urma unei extracții dentare de rutină este influențată de mai mulți mulți factori care conduc la formarea cheagurilor de sânge:

Restaurări fixe imediate pe implanturi pentru reconstrucție arcade întregi cu 40% discount la implanturi (468 Euro în loc de 780 Euro)

  • infecții locale preexistente;
  • extracții laborioase sau complicate;
  • traumatisme ale pereților osoși sau ale mucoasei în timpul extracției;
  • prelungirea menținerii pansamentului compresiv intraalveolar;
  • activitate crescută a sistemului fibrinolitic (sistem plasmatic care se activează simultan cu declanșarea coagulării );
  • îngrijire necorespunzătoare a danturii după extracție;

Simptomele alveolitei postextracționale

Simptomele acestei complicații stomatologice variază în funcție de tipul de alveolită: umedă (supurată) sau uscată:

  • alveolita postextracțională umedă: leziuni inflamatorii la nivelul peretelui alveolar sau la mucoasa adiacentă; cheag purulent, țesut cu aspect de polip gingival; mucoasa tumefiată; pereți osoși moi și infiltrați;
  • alveolita postextracțională uscată: nu prezintă cheaguri purulente sau supurații (în unele cazuri, cheagul nu se formează deloc sau este foarte mic), dar se poate observa mucoasă palidă, pereți osoși alveolari albicioși, presărați cu lameliforme, dar și capilare gingivale și osoase blocate (risc de necroză osoasă).

Toate aceste simptome locale pot fi completate și de alte manifestări:

  • durerea apare cam după 3-4 zile de la extracția dentară, debutează brusc și sever și iradiază și în alte zone, fără a ceda în urma administrării unor calmante obișnuite;
  • febră;
  • lipsa poftei de mâncare;
  • inflamarea ganglionilor loco-regionali;
  • stare generală alterată;

Tratamentul alveolitei postextracționale

Tratamentul complicației depinde de tipul de alveolită, cât și de severitatea simptomelor, însă în principal este orientat în trei direcții:  îndepărtarea durerii, combaterea infecției, regenerarea și cicatrizarea țesuturilor afectate.

Medicul chiuretează cheagul infectat și, odată cu el, și partea necrozată din os. Chiuretajul este completat de un tratament cu antibiotice și calmante locale, dar administrate și pe cale orală, precum și de terapii de stimulare a regenerării și cicatrizării tisulare (de ex. vitaminoterapia, terapia cu laser, cu raze infraroșii etc.).