Dinții parodontotici pot fi salvați prin tehnica de imobilizare dentară. În urma procedurii, crește și confortul pacientului în timpul procesului de masticație. Trebuie ca pacientul să știe că imobilizarea dentară nu oprește însă evoluția bolii parodontale. Ajută, de asemeena, și la stabilizarea dinților în urma efectuării unui tratament ortodontic. Se poate face imobilizare asupra unui singur dinte, de obicei caninul sau asupra mai multor dinți.

Imobilizarea dentară poate să fie temporară sau permanentă. Imobilizarea dentară se realizează după ce medicul stomatolog îi face pacientului detartraj, periaj profesional, aplicarea de substanțe antimicrobiene și antiinflamatorii.

Imobilizarea temporară este indicată după o intervenție parodontală. În cazul mobilizării temporare, se folosesc materiale precum ligaturile de sarma ortodontica, gutierele, protezele fixe sau temporare, care acționează precum o atelă. Durata unei astfel de imobilizări este cuprinsă între două și șase luni de zile, iar medicii o utilizează și în vederea preătirii pacientului pentru o imobilizare permanentă. În cazul unei imobilizări permanente sunt utilizate sisteme mult mai rezistente, de tipul unor coroane dentare.

Imobilizare făcută cu bară din fibră de sticlă

Una dintre cele mai noi tehnici de imobilizare este cea cu banda din fibră de sticlă. Acest tip de procedură ajută în cazul dinților afectați de parodontoză sau de traumatisme, având capacitatea de a prelungi viața acestora. Banda din fibră de sticlă este flexibilă, fiind aplicată în urma unei proceduri minim invazive.

În urma procedurilor de imobilizare dentară, nu trebuie să existe pierderi mari de țesut dentar, iar funcțiile aparatului dento-maxilar trebuie să fi restabilite. Este important, de asemenea, ca tehnica de imobilizare folosită să permită efectuarea unei bune igiene orale, astfel încât să nu fie favorizată apariția de carii interdentare.

Procedurile de imobilizare dentară nu sunt indicate în prezența unei inflamații periodontale, și/sau a unei traume ocluzale primare, dar și în cazul în care nu există un număr suficient de dinți fermi, care să ajute la sstabilizarea celor parododontici.