Tratamente stomatologice de natură chirurgicală
Extracțiile dentare sunt procedurile cele mai cunoscute ale chirurgiei dentare, fiind des întâlnite în cabinetele medicilor stomatologi. Extracția dentară constă în îndepărtarea unui dinte sau a unei măsele din cavitatea bucală. Procedura se realizează de către medicul stomatolog, cu instrumente speciale, în cabinetul dentar.
Cele mai frecvente complicații postextracționale sunt hemoragiile, hematoamele și infectiile. Tumefacțiile, durerile, edemul și trismusul sunt efecte secundare imediate ale intervenției, care dispar adesea de la sine. Complicațiile apărute în urma extracțiilor dentare sunt destul de rare, dacă procedurile chirurgicale sunt respectate corespunzator și dacă ai grijă să urmezi recomandările de îngrijire postextracțională. Însă cum nicio interventie chirurgicală nu este lipsită de riscuri, extracția dinților este un proces laborios care nu face excepție. Iată cele mai frecvente complicații care pot apărea după ce îți scoți un dinte și cum le recunoști!
Extracția dentară alveoloplastică este o tehnica de îndepărtare a dinților care oferă numeroase avantaje față de cea obișnuită. Spre deosebire de extracția dentară clasică, cea alveoloplastică este considerată mai puțin traumatizantă și are o recuperare mai rapidă. Iată care sunt pașii extracției alveoloplastice, dar și ce avantaje prezintă față de extracția dentară obișnuită!
Tumorile de natură benignă ce se localizează la nivelul oaselor maxilare sunt variate și pot fi împărțite, în linii mari, în tumori odontogene și neodontogene. În prima categorie se înscrie și tumora odontogenă scuamoasă, o formațiune întâlnită rar. Tumora odontogenă scuamoasă nu afectează o grupă anume de vârstă, poate fi localizată atât în mandibulă, cât și în osul maxilar, la nivel alveolar și este întâlnită preponderent la populația de sex masculin.
Repoziționarea nervului alveolar inferior este o procedură delicată, recomandată doar în situații speciale, care însă, odată efectuată, permite inserarea de implanturi dentare în zona maxilarului inferior cu os resorbit. Fiind o intervenție chirurgicală agresivă, nu este lipsită de riscuri importante. Procedura de repoziționare a nervului alveolar inferior devine necesară în cazul absenței dinților din zona molarilor posteriori sau a premolarului doi, când atrofia osoasă este foarte avansată, osul având o grosime foarte redusă. În acest context, nervul alveolar inferior, cel responsabil de sensibilitatea buzei inferioare și a bărbiei, trebuie deplasat, pentru a face loc adișiei osoase.
