Cum există destule probleme stomatologice cu care cei mici se pot confrunta, de la carii dentare, până la afecțiuni ortodontice, este important să îi înveți pe cei mici cum să aibă grijă de dinții lor.

Periajul corect, important

De îndată ce au apărut primii dinți ai bebelușului tău, poți să începi să îi cureți cu o bucată de tifon. Și gingiile trebuie să fie curățate. Când bebelușul mai crește și îi apar mai mulți dinți, folosește o periuță de dinți special concepută pentru bebeluși.

Pe măsură ce copilul crește, va începe să se spele singur pe dinți, bineînțeles sub supravegherea părinților. Părinții ar trebui să îi supravegheze pe cei mici atunci când se spală pe dinți până în jurul vârstei de 7-8 ani.

Copiii trebuie să știe cât este de important să își perieze dinții de două ori pe zi. Sunt două minute seara și două minute dimineața. Stai lângă copil pe toată durata periajului, ca să te asiguri că s-a spălat corect pe dinți. Ca să faci acest moment mai plăcut pentru el, poți pune o melodie. Alege periuțe de dinți și paste de dinți în funcție de vârsta copilului.

Cât despre vizita la dentist, prima ar trebui făcută după ce dinții bebelușului încep să erupă. Copiii, ca și adulții, ar trebui să meargă la stomatolog de două ori pe an.

Unii copii se pot teme de dentist, așa că explică-le dinainte la ce să se aștepte și răspunde la eventualele întrebări pe care o să ți le pună.

Alimentație sănătoasă și echilibrată

Pentru sănătatea dinților copiilor lor, părinții trebuie să se asigure că micuții au o dietă echilibrată, care să conțină legume, fructe, proteine, produse lactate, că nu facă exces de dulciuri.

Dinții de lapte, importanți

Și menținerea sănătății dințior de lapte este un aspect care ar trebui să îi preocupe pe toți părinții.
Este adevărat că acești dinți cad, dar până când se întâmplă acest lucru ei joacă un rol important pentru copil: cu ajutorul lor mestecă și mușcă alimentele și are o pronunție clară. Părinții trebuie să se preocupe de sănătatea dinților copiilor lor încă de când primii dinți își fac apariția și să se documenteze la medic cum ar trebui să îi îngrijească.

În plus, părinții trebuie să fie atenți la unele obiceiuri care le pot dăuna celor mici, precum suptul degetului.

Dinții de lapte, dar și cei permanenți pot avea de suferit din cauză că micuții au obiceiul să își sugă degetul, suzeta, chiar și jucăriile din plastic, pentru că le dă un sentiment de confort. Dacă un copil continuă să aibă acest gest și după ce împlinește 6 ani, când încep să apară dinții permanenți, pot apărea probleme precum strungăreață, dinți strâmbi. Ca să îl ajuți pe copil să depășească problema, explică-i cu calm și răbdare de ce nu este bine să facă asta, încearcă să îi oferi mici recompense. Poți cere și sfatul unui medic stomatolog.

Când începem să spălăm bebelușii pe dinți

Bebelușii trebuie spălați pe dinți încă de la apariția primilor dințișori. Curățarea gingiilor și a cavității bucale este foarte importantă pentru pentru o dantură sănătoasă.

Copiii trebuie spălați pe dinți încă de la apariția primului dinte. De asemenea, chiar înainte de erupția dinților este recomandată curățarea cavității bucale.

Curățarea gingiilor se face cu un degetar special, care trebuie folosit în fiecare zi, mai ales după alăptare. Odată cu apariția primului dințișor, trebuie folosită periuța de dinți, dar și o pastă de dinți special concepută pentru bebeluși.

Gingiile trebuie îngrijite încă din prima zi

Gingiile bebelușilor trebuie îngrijite încă din prima zi în care ajungi acasă cu bebelușul. Ele se curăță cu un degetar special, moale, din material natural, pe care îl umezești puțin. Îl masezi ușor gingia bebelușului. Este bine ca gingiile bebelușului să fie curățate cel puțin o dată pe zi.

Odată ce dinții bebelușului au erupt, aceștia trebuie curățați de două ori pe zi, cu pastă de dinți specială, care să corespundă vârstei bebelușului tău.

Când ar trebui să merg cu bebelușul la dentist?

Specialiștii recomandă ca cei mici să fie consultați de către medicul stomatolog de la apariția primilor dințișori. În afară de depistarea eventualelor probleme ale danturii, medicul dentist te va învăța care este cea mai bună modalitate de curățare și îngrijire a dințișorilor și a gingiilor la bebeluși.

Vizitele la medicul dentist trebuie făcute de două ori pe an.

Cum să alegeți dentistul copilului dumneavoastră

alegere dentist

O primă greșeală pe care o fac părinții atunci când trebuie să meargă cu copiii la dentist este asumarea că, în mod implicit, copilul trebuie consultat și tratat de același stomatolog ce îi tratează pe ei. Dar, deși o asemenea perspectivă are avantajele ei, printre care cele mai mari sunt legate de confortul unui mediu și al unui personal deja cunoscut, există totuși elemente specifice ce ar putea pune această alegere sub semnul întrebării.

În principiu, este important raportul dintre nevoile copilului și profesionalismul stomatologului. Asigurarea unui mediu propice, liniștit și plin de încredere poate diminua frica și anula posibile viitoare fobii față de tratamentele stomatologice. Mai mult încă, ignorarea acestui aspect și, o dată cu ea, a dorințelor copilului, poate duce în timp la aversiunea constantă față de dentiști și, apoi, la evitarea sau neglijarea tratamentelor necesare pentru o dantură sănătoasă. Iată astfel o listă cu cele mai importante detalii pe care trebuie să la luați în considerare atunci când decideți dentistul copilului dumneavoastră:

  • Profesionalismul medicului. De cele mai multe ori, problemele stomatologice ale copiilor nu sunt mai complicate sau mai complexe decât acelea ale adulților. Cu toate acestea, ele trebuie tratate cu cea mai mare grijă, atât din rațiuni strict legate de sănătate, cât și din cauze ortodontice.
  • Raportarea la copil. Deși nu pare esențial dintr-un punct de vedere medical, comportamentul stomatologului față de copil are efecte directe și indirecte asupra percepției celui din urmă. Efectele psihice ale unui tratament resimțit ca fiind brutal pot fi dăunătoare și neavenite.
  • Sfaturi profesionale. Igiena dentară a copilului este parțial diferită de cea a adultului. Stomatologul ar trebui să se implice în acest aspect și să explice în detaliu care sunt modalitățile corecte și eficiente de păstrare a igienei bucale infantile.
  • Îngrijire preventivă. O mare parte din intervențiile stomatologice pediatrice sunt legate de prevenire, mai degrabă decât de corijare, tratare sau vindecare. Asigurați-vă că dentistul pe care l-ați ales are o asemenea perspectivă .
  • Alt dentist? În cazul în care nu sunteți mulțumiți de alegerea făcută, nu uitați că puteți căuta oricând un alt dentist.

Apariția și dezvoltarea dinților

Fiecare ființă umană are două tipuri de dinți: cei de lapte și dinții permanenți. Primii dinți erup începând cu șapte-opt luni, iar ultimii, măselele de minte, apar până în jurul vârstei de 25 de ani.

Există însă și excepții, când molarii de minte pot să erupă și la 30-40 de ani, însă aceste cazuri sunt rare. Erupția și dezvoltarea dinților este influențată de factorii ereditari și de către cei fiziologici. Dinții de lapte sunt în număr de 20, în timp ce numărul dinților permanenți este de 40.

Primii dinți care erup: incisivii

În această perioadă erup primii dinți, cei de lapte. Mai întâi apar incisivii centrali superiori, între 6 și 12 luni, apoi cei laterali, când bebelușul are între 9 și 13 luni. Caninii superiori își fac apariția între 16 și 22 de luni. Erupția primilor molari de lapte din partea de sus a maxilarului are loc între 13 și 19 luni, iar ultimii apar până în jurul vârstei de doi ani și opt luni.

Incisivii centrali inferiori apar între 6 și 10 luni, iar cei laterali între 10 și 16 luni de viață. Primii canini inferiori erup între 17 și 23 de luni de viață, iar molarii de jos când copilul trece de 14 luni.

Între 1 și 2 ani este indicată și prima vizită la medicul stomatolog.

Când apar dinții permanenți

În jurul vârstei de 6 ani apară primii dinți permanenți. Aceștia iau locul celor de lapte, care cad. Primii care erup sunt incisivii, atât în partea de jos a cavității bucale. Urmează caninii și primii molari. Al doilea rând de molari apar între 11 și 13 ani, iar ultimii molari, măselele de minte, până când adultul împlinește 25 de ani.

Dinții sunt alcătuiți din dentină, smalțul, care protejează coroana dentară, rădăcină dentară, cement (partea care oferă protecție rădăcinii). Pulpa dentară este alcătuită din vase de sânge, țesuturi și fibre nervoase.

Incisivii și caninii au o formă ascuțită, fiind folosiți pentru a mușca din alimente, în timp ce premolarii și molarii au suprafața lată și se folosesc  pentru mestecarea alimentelor.

Un adult are un număr de 32 de dinți, și anume: 8 incisivi, 4 canini, 8 premolari și 12 molari

Erupția dinților la bebeluși

Erupția dinților de lapte se manifestă diferit de la un bebeluș la altul și vine însoțită de mai multe simptome. Este o etapă care poate să dureze până la vârsta de trei ani, când cel mic trebuie să aibă 20 de dinți de lapte.

Primii dințișori de lapte apar când copilul are patru-opt luni. Dinții de lapte vor fi înlocuiți cu dinții permanenți în jurul vârstei de șase-șapte ani. Apariția dinților de lapte vine însoțită de mai multe simptome.

Inflamarea gingiilor, printre simptome

Bebelușul este, de asemenea, mai agitat decât de obicei. Are stări de neliniște și schimbări ale comportamentului. Când le apar dințișorii, copilașii pot să plângă mai mult decât de obicei.

Astfel, primele semne că bebelușului tău îi apar primii dinți sunt inflamația mucoasei gingivale, gingiile sunt sensibile și mai umflate decât înainte. Somnul micuților poate fi, de asemenea, agitat sau aceștia nu se pot odihni. Deasemenea, micuților le poate dispărea pofta de mâncare.

Alte simptome pot fi febra, diareea, cât și vărsăturile. Dacă febra depășește 38 de grade și nu trece, atunci trebuie să te prezinți cu micuțul de urgență la un control medical.

Ce poți face ca bebelușul să treacă mai ușor de această etapă

O suzetă poate fi utilă pentru a reduce din disconfortul creat de apariția dințișorilor de lapte. De asemenea, îți mai poți ajuta micuțul masându-i ușor gingiile cu buricele degetelor tale. Potrivit medicilor, este important ca suzeta să fie utilizată până la vârsta de doi ani a copilașului.

Dacă bebelușul a trecut deja la mâncarea diversificată în momentul în care îi apar dințișorii de lapte, atunci poți să îi dai un iaurt rece, căci acesta îi mai scade din senzația de disconfort. Îi mai poți da morcov sau banane pasate, după ce acestea au stat la frigider.

În cazul în care micuțul continuă să dea semne de neliniște, pentru că durerile devin mai intense, este cazul să apelezi la ajutorul medicului. Acesta poate recomanda medicamente contra durerii pe care să i le administrezi copilului tău.

Anodonția

Anodonția este o boală genetică, manifestată în forma sa absolută extrem de rar. Aceasta poate presupune absența congenitală a tuturor dinților (provizorii sau permanenți) și este diagnosticată abia după scurgerea perioadei de erupție a danturii permanente. În general, anodonția este o manifestare a unui sindrom și arareori apare ca afecțiune de sine stătătoare.

Anodonția: factori declanșatori

Deși cauzele anodonției nu sunt foarte clare, s-ar părea că factorii care influențează absența totală sau parțială a danturii sunt de natură genetică sau de mediu și se manifestă în perioada odontogenezei. Din punct de vedere genetic, o serie de afecțiuni ale mamei – infecția cu Candida, virusul rubeolic etc. -, dar și vârsta acesteia, numărul de sarcini, cât și greutatea copilului la naștere ar putea juca un rol în generarea anodonției.

Cât despre factorii de mediu, o influență ar putea avea expunerea la radiații, alergeni, dioxine etc. Aceștia acționează asupra celulelor embrionare riscând să ducă la instalarea anodonției.

În general, anodonția se asociază displaziilor ectodermale, manifestându-se ca fenomen independent extrem de rar. Displaziile ectodermale sunt afecțiuni genetice caracterizate de existența unor anomalii la nivelul a cel puțin două structuri ectodermale – dinții, glandele sudoripare, degetele, unghiile etc.

Anodonția: tipuri

Anodonția completă, caracterizată prin absența tuturor dinților, este foarte rară. Mai frecvent, apar cazuri de hipondonție și oligodonție. Hipodonția implică absența a 1 până la 6 dinți, în timp ce oligodonția se traduce prin lipsa unui număr mai mare de 6 dinți.

Anodonția poate fi clasificată și în două subtipuri: redusă și întinsă. În primul caz, este vorba despre absența a 1-2 dinți de pe o hemiarcadă, cel de-al doilea vizând absența unui număr mai mare de doi dinți (inclusiv absența totală).

Anodonția: tratament

Anodonția, indiferent de forma pe care o ia, necesită tratament de specialitate. În lipsa acestuia, pacientul se poate confrunta cu consecințe severe, precum înfundarea buzelor, micșorarea etajului facial inferior, afectarea masticației, deglutiției și a funcției fonetice, instalarea tulburărilor de ocluzie, tulburărilor psihice, afectarea vieții sociale ș.a.m.d.

Ca opțiuni de tratament, trebuie avută în vedere situația fiecărui pacient în parte, extinderea anodonției și potențialele complicații/malformații/afecțiuni subiacente. Intervențiile sunt complexe și, de regulă, implică conlucrarea mai multor discipline: implantologie, chirurgie, protetică, ortodonție etc.

Tratamentul trebuie aplicat cât mai timpuriu pentru cele mai mari șanse de reușită.

Jucării pentru dentiție

Jucărie dentară

Simptome diverse

Simptomele asociate cu apariția primilor dinți diferă destul de mult de la un individ la altul: unii copii fac febră, au gingiile umflate și roșii, salivează abundent, alții nu au nici un fel de simptom, în afară de faptul că duc la gură și mușcă pătura, jucăria, degetul mamei etc. Nu se poate spune cu siguranță care sunt cauzele pentru aceste diferențe, dar se bănuiește că ar putea fi ereditare.

Remedii simple și clasice

Înainte de apariția gelului cu lidocaină, printre remediile clasice pentru perioada ieșirii dinților de lapte, se numără jucăriile pentru dentiție. Pe vremuri se dădea pruncului o bucată de lemn dulce, astăzi diversitatea jucăriilor pentru dentiție este destul de mare, însă trend-ul este dat de materialele organice și formele blânde, ușor de ținut în mână.

O jucărie pentru dentiție este destul de ușor de improvizat, dar puteți alege să cumpărați o jucărie special concepută pentru această perioadă, sau o soluție alternativă care însă se potrivește nevoilor copilului dumneavoastră și îndeplinește condițiile de siguranță obligatorii (o jucărie de tip inel-brățară, o păpușă de cauciuc dintr-o singură bucată sau o jucărie cu vibrații). Aveți grijă să nu fie prea mică sau prea mare, prea dură sau contondentă.

Alegeți în funcție de vârstă

Înainte de trei ani copilul dumneavoastră va avea dantura de lapte completă. Până atunci, există mai multe etape.

Un copil de 6 luni căruia tocmai îi iese primul dinte va prefera o jucărie moale și fină, din material textil sau de gumă. Lăsați jucăriile din lemn pentru mai târziu.

Chiar la început nu este bine să dați copilului să mestece biscuiți, morcovi, coajă de pâine sau alte alimente de acest gen, mai ales dacă micuțul nu a ajuns cu diversificarea în acest punct. Nu sunt reguli care se aplică la toată lumea, așa că părintele trebuie să își folosească discernământul.

Profitați pentru a introduce forme și culori

Pe lângă cele două condiții de bază pe care trebuie să le îndeplinească jucăriile pentru dentiție, și anume să fie perfect sigure și să aibă dimensiuni potrivite, acestea pot prelua și rolul de stimuli vizuali (foarte mulți copii preferă culorile vii), tactili (suprafețe fine), termici (rece sau cald) și auditivi (jucării care sună când sunt strânse sau scuturate etc.).

Materiale

În perioada apariției danturii de lapte la copilul mic, părinții optează adesea pentru achiziționarea unei jucării pentru dentiție. E bine să vă uitați bine la calitatea acestor jucării, să vă asigurați că nu se rup, descos, sfâșie, sau crapă ușor.

Evitați jucăriile fără etichetă pe care să fie specificat clar că materialele sunt sigure! În procesul de producție se folosesc foarte multe chimicale. În mod normal, nu ar trebui să fie probleme, dacă copilul se joacă pur și simplu cu jucăria, dar, măcar pentru perioada cât simte nevoia să ducă jucăria la gură, ar trebui să aveți mai mare grijă cu alegerea materialelor.

Metalul este categoric interzis! Există posibilitatea ca detaliile metalice ale jucăriei să conțină plumb. În cazul în care micuțul dumneavoastră face intoxicație cu plumb, efectele pot fi dezastruoase, iar simptomele sunt, în plus, greu de deosebit și de asociat cu cauza.

Din ce în ce mai populare sunt jucăriile din materiale organice: textile, lemn, cauciuc natural. Atenție la detalii: lacul cu care a fost tratat lemnul nu are voie să fie toxic sau să se cojească, textilele nu trebuie să aibă fire și sfori care se pot desprinde și înghiți, și trebuie să aveți grijă ca jucăria aleasă să nu conțină foarte mult colorant care poate fi toxic. Există jucării la fel de viu colorate, însă pe bază de coloranți alimentari!

În prima fază (la ieșirea primului dinte și înainte, când presiunea în gingie este considerabilă), copilul are nevoie de o jucărie fină și moale, cum sunt cele din silicon. Sunt jucării din plastic moale care au înăuntru un lichid steril. Acestea pot fi puse două minute la frigider dacă aveți impresia că senzația de rece l-ar ajuta pe copil, chiar înainte ca dintele să erupă. Însă NU exagerați și decideți în funcție de reacția copilului.

Rolul acestor jucării este de a distrage atenția de la senzația de disconfort, și de a calma durerea ușoară asociată cu erupția dentiției de lapte. Perioada erupției dentare durează destul de mult (primii doi ani și jumătate). Nu uitați de controlul stomatologic la împlinirea vârstei de un an!

Îngrijirea corectă a dinților de lapte

stomatologie copii

Bebelușii se nasc cu 20 de dinți sub gingii, dinți care încep să erupă după vârsta de șase luni. Până la împlinirea vârstei de trei ani, un copil va avea toți dinții de lapte.

Așadar, dentiția de lapte este formată din 20 de dinți, spre deosebire de dentiția permanentă care este alcătuită din 32 de dinți. Dentiția de lapte începe să fie înlocuită cu cea permanentă în jurul vârstei de 6-7 ani.

Îngrijirea dinților de lapte

Igiena cavității orale a bebelușului trebuie să înceapă o dată cu apariția primului dințișor. Există periuțe de dinți cu peri speciali, periuțe adaptate vârstei bebelușului, periuțe pe care le poți folosi pentru curățarea dințișorilor micuțului tău. Poți folosi și un pansament steril, pentru curățarea gingiilor. Cumpără pastă de dinți special creată pentru bebeluși.

După ce copilul mai crește și se spală singur pe dinți, lucru care se întâmplă după vârsta de 4-5 ani, supraveghează-l, ca să te asiguri că periajul este efectuat corect. Trebuie să dureze cel puțin 2 minute, pentru a fi eliminate toate resturile alimentare, iar periajul trebuie să fie efectuat de două-trei ori pe zi. Învață copilul să perieze dinții atât cu mișcări orizontale ale periuței de dinți, ca să acopere suprafața măselelor, cât și cu mișcări verticale, care ajută la curățarea spațiilor dintre dinți, spații unde se pot acumula resturi alimentare.

Periuța de dinți a micuțului trebuie să fie înlocuită cu una nouă la aproximativ trei luni de zile și de fiecare dată după ce a fost răcit.

În cazul în care copilul este reticent și nu îi place să se spele pe dinți, părinții trebuie să dea dovadă de răbdare, să recurgă la tot felul de jocuri prin care să îi atragă pe cei mici.

Limitează consumul de dulciuri

Copiii sunt atrași de dulciuri ca un magnet, însă bomboanele, acadelele, caramelele nu sunt cele mai bune alegeri când vine vorba de sănătatea dinților, deoarece pot contribui la apariția cariilor dentare. Nu îi da copilului nici sucuri acidulare, pentru că pot afecta sănătatea smalțului dentar. Atenție de asemenea la popcorn. Tot mai des în cabinetul medicului dentist sunt tratați dinți sparți datorită consumului de popcorn.

Este foarte important ca micuțul să știe că trebuie să se spele pe dinți întotdeauna înainte de a merge la culcare.

Prima vizită la medicul stomatolog

Pentru dinți sănătoși, este important ca părinții să meargă cu copilul la o vizită în cabinetul medicului stomatolog. Ideal ar fi ca prima vizită la dentist să fie făcută după erupția primilor dințișori iar primul consult stomatologic până să împlinească vârsta de un an, după cum recomandă Asociația Americană de Pediatrie.

Aceste vizite timpurii la medicul stomatolog au drept scop prevenția apariției cariilor, dar și identificarea unei eventuale probleme în ceea ce privește dentiția. Totodată, părinții pot primi sfaturi prețioase în legătură cu tipul de periuțe, cu modul în care să efectueze periajul dentar sau cu tipul de pastă de dinți pe care trebuie să îl aleagă.

Cum îți convingi copiii să se spele pe dinți

igiena orala la copii

igiena orala la copii

Îi poți face pe cei mici să îndrăgească acest obicei care îi ajută să aibă dinți frumoși și sănătoși cu ajutorul câtorva trucuri simple.

Oferă-le exemplul tău

Copiii învață mult imitându-și părinții. Ce ar fi să aplici această tactică în cazul spălatului pe dinți? Copilul ar trebui să te vadă cum îți speli dinții seara, înainte de culcare și dimineața. Dacă te culci la o oră prea târzie pentru cel mic, te poți spăla pe dinți atunci când merge copilul la culcare, că să îți urmeze și el exemplul.

Creează un obicei în familie, periați-vă dinții în același timp, pentru că în afară de beneficiile pentru sănătate reprezintă și un moment frumos pe care îl puteți petrece împreună. Fă din spălatul pe dinți o activitate distractivă.

Folosește-te de puterea tehnologiei

Tot ceea ce este plictisitor nu îi încântă pe cei mici. Așa că poți să te folosești de acest truc și să îi cumperi copilului tău o periuță electrică special destinată copiilor.

Un sfat important, atunci când alegi periuța de dinți, indiferent dacă este vorba despre una electrică sau despre una clasică, orientează-te după una care să aibă un mâner colorat, cu desene care să îi atragă pe copii. Procedează la fel și cu păhărelul în care copilul își ține periuța și pasta de dinți, acesta trebuie să fie unul cât mai frumos.

Soluții de evidențiere a plăcii bacteriene

Copiii trebuie să știe care sunt consecințele atunci când nu se spală corect pe dinți. Poți să le arăți acest lucru într-un mod distractiv pentru ei. Ce poți face este să iei comprimate sau soluții care colorează placa bacteriană și să le arăți asta pe dinții tăi, dar și pe ai lor ( folosești doar produse destinate copiilor). Le explici celor mici că petele colorate de pe dinții lor reprezintă placă bacteriană, care, dacă nu este îndepărtată la timp poate să ducă la apariția cariilor.

De asemenea, după ce mergi cu prichindelul la un control stomatologic și medicul îi spune că nu are nici o carie ai grijă să îi spui că acest lucru se datorează și faptului că are grijă să se spele pe dinți în fiecare zi.

Suzeta și dinții

caria de biberon

Efectele folosirii îndelungate a suzetei

Folosirea pe termen lung a suzetei influențează forma gurii și aliniamentul dinților, deoarece pe măsura ce bebelușii și copiii cu vârsta de până la 4 ani cresc și se maturizează din punct de vedere fizic, maxilarul lor va crește influențat fiind de forma suzetei, când este folosită frecvent. De altfel același lucru se întâmplă și în cazul copiilor care își sug degetul; pe măsură ce dinții frontali superiori cresc, ei se înclină în față, pot deveni strâmbi și cel mic poate dezvolta o mușcătură greșită. Alinierea maxilarului și poziția dinților pot avea de suferit atunci când suzeta este folosită în mod incorect și pentru o perioadă de timp mai mare, iar forma cerului gurii poate suferi modificări.

Când devine suzeta o problemă

Suzeta are numeroase beneficii pentru bebeluși, de aceea specialiștii nu exclud folosirea ei, ci recomandă doar ca folosirea acesteia să înceteze imediat ce apar dinții de lapte și nu mai târziu de vârsta de 2 ani, pentru a putea evita astfel apariția oricăror probleme sau complicații ale danturii celor mici.

Medicii susțin că folosirea suzetei în cazul bebelușilor cu vârste între 1 și 6 luni reduce riscul sindromului morții subite a nou născutului, deși dacă îi dai bebelușului suzeta în primele săptămâni de după naștere este posibil ca acest lucru să afecteze dorința sa de alăptare la sânul mamei.

Când ar trebui să nu mai folosiți suzeta

Cel mai bun moment pentru a întrerupe folosirea suzetei este atunci când bebelușul începe să gângurească, în jurul vârstei de 6 luni, deoarece acesta este momentul când ei capătă control asupra gurii, limbii și suptului, și tot acum încep să apară și primii dinți, iar suzeta poate fi înlocuită cu alte obiecte ce le pot oferi alinare.

Atunci când suzeta se folosește și după ce copilul a trecut de vârsta de 2 ani, cresc șansele ca el să dezvolte probleme dentare și în mod specific probleme legate de mușcătură. Folosirea îndelungată a suzetei este asociată cu malocluzia dentară, putând cauza alinierea incorectă a dinților.

Suzeta favorizează otita

Există, de asemenea, o asociere între apariția otitei la bebeluși și folosirea suzetei. Folosirea acestora crește riscul dezvoltării otitei cu 50%. Oamenii de știință spun ca atunci când sug din suzeta se deschide orificiul trompei lui Eustachio, ceea ce facilitează accesul secrețiilor dinspre gât spre urechea medie. Bacteriile care se găsesc în aceste secreții sunt de vină pentru apariția infecțiilor.

Nu este ușor pentru un părinte să îl determine pe cel mic să renunțe la folosirea tetinei, însă nu este imposibil, căci există mai multe metode la care se poate apela. Astfel, suzeta poate fi stropită cu puțin oțet din mere. Dacă ai un copil care a trecut de vârsta de doi ani și nu renunță la suzetă, dă-i exemplu pe micuții care au reușit să facă acest lucru. Ai grijă să nu lași copilul să se plictisească, pentru că există cazuri în care cei mici apelează la tetină din plictiseală.

Sfaturi utile, astfel încât să reduci efectele nedorite ale suzetei:

  • tetinele ar trebui folosite doar înainte de ora de culcare a micuțului, astfel încât să îl ajute să adoarmă.
  • spală suzeta de fiecare dată după ce copilul o folosește.
  • aruncă suzeta dacă este uzată, pentru că există riscul să se desprindă bucăți din aceasta, pe care cel mic le poate înghiți.

Nu este recomandată pre-cana?

biberon cu manere

Sensul tranziției

Pre-cana este concepută pentru a facilita o tranziție, nu pentru a deveni o soluție permanentă! Pre-cana este o invenție ingenioasă destinată consumului lichidelor de către sugar și copilul mic atunci când se face trecerea de la sticlă la cana obișnuită. Undeva între 6 și 10 luni, majoritatea copiilor își pot ține singuri sticla. În acest moment, părinții se folosesc de această abilitate nou formată pentru a trece la pre-cană.

Potrivit unor specialiști, există o serie de probleme dentare și întârzieri ale vorbirii asociate cu folosirea prelungită a acestor recipiente care forțează copilul să sugă pentru a ajunge la lichid. Pentru mai multă siguranță, este bine să evitați folosirea pre-cănii mai mult decât este necesar.

Există mai multe tipuri de pre-căni (cu valvă, cu capac și pai etc.); dacă mecanismul este de așa natură încât copilul trebuie să sugă, nu este voie să folosiți pre-cana intensiv. Suptul este într-adevăr o tendință naturală la copilul mic, însă dacă acest obicei este prelungit peste limitele normale, copilul dumneavoastră va fi expus unor riscuri inutile de natură ortodontică (adică de aliniere a dinților și maxilarului).

Chestiuni de igienă

Nu toate produsele de acest fel care se găsesc în comerț sunt concepute pentru a fi ușor de igienizat. Când alegeți pre-cana copilului, asigurați-vă că nu are BPA-uri și citiți cu atenție eticheta produsului. Mențineți mereu igiena impecabilă a sticlei sau a pre-cănii copilului pentru a minimiza expunerea la germeni; unele mame folosesc un sterilizator cu microunde, altele se bazează pe mașina automată de spălat vase, sau pe spălarea obișnuită, manuală; o periuță poate fi utilă pentru detalii.

De asemenea, nu este recomandabil să permiteți copilului mic să bea suc de fructe sau lapte cu pre-cana, mai ales la culcare. Spre deosebire de băutul din cana obișnuită, folosirea pre-cănii prelungește expunerea și duce la creșterea acidității la nivelul cavității bucale. Spălați dințișorii copilului după hrănirea cu pre-cana sau cu alt recipient similar.

Ajutați copilul să învețe cum se bea din cana normală permițându-i să bea din cana normală!

Unii părinți amână exagerat trecerea la cana normală pe motiv că „copilul meu nu este încă pregătit”. Este bine de știut că și nou născuții au abilitatea de a bea lapte din cană: aceștia vor licăi laptele fără nici un fel de antrenament prealabil. Singurul avantaj în amânarea folosirii cănii obișnuite este că micuțul care primește pre-cană are un mic avans în ceea ce privește independența asupra băutului: în loc să i se dea să bea cu cana normală, acesta poate bea singur cu pre-cana.

Printre alternativele interesante la pre-cana standard se numără ceea ce se numește „smart cup” sau cana inteligentă care este o cană obișnuită dar cu fund dublu; stratul de deasupra este perforat de-a lungul peretelui cănii astfel încât lichidul este condus pe margine în orice unghi. Succes!

Plombarea (obturația) dinților de lapte

Poate că dinții de lapte sunt temporari, însă acest lucru nu înseamnă și că nu sunt importanți. Atunci când dantura primară are de suferit din cauza cariilor, copilul se poate confrunta cu următoarele probleme:

  • îngreunarea hrănirii și împiedicarea unei alimentații cu produse sănătoase
  • dureri severe de dinți, ce se agravează dacă cariile nu sunt tratate
  • infecții ale dinților din apropierea celui afectat și apariția mai multor carii
  • împiedicarea unei vorbiri corecte, ceea ce poate duce la probleme de încredere în sine ale copilului
  • alinierea incorectă a dinților, afectarea mușcăturii, necesitatea purtării de aparate dentare pentru a corecta aceste neajunsuri
  • împiedicarea creșterii dinților permanenți drepți și sănătoși

Simptomele dinților de lapte afectați de carii

  • Durere a dintelui la masticație sau atunci când este periat
  • Durere la nivelul liniei gingivale
  • Sensibilitate crescută la extreme termice, cum sunt băuturile calde sau cele reci
  • Găuri, discolorații sau pete închise la culoare, prezente pe dinți
  • Respirație urât mirositoare persistentă, care nu dispare în urma periajului dentar sau a clătirii cu apă de gură

Tratarea dinților de lapte cu ajutorul plombelor

Conservarea sănătății dentare este cel mai important lucru atât pentru adulți, cât și pentru copii; o bună igienă orală este vitală și educația în acest sens trebuie făcută încă de la o vârstă fragedă. Uneori însă, cariile apar ca urmare a dezechilibrului bacterian, iar plombarea acestora este necesară pentru a trata și preveni extinderea lor.

Este important ca dinții de lapte să fie tratați încă de la primele semne ale apariției unei carii, pentru a preveni complicații ulterioare și a evita durerea copilului; medicul dentist va îndepărta caria și va plomba dintele, în funcție de profunzime, cu diferite materiale, prevenind răspândirea cariei la ceilalți dinți.

În situația în care s-a întârziat prezentarea la medicul stomatolog și caria dintelui de lapte este deja profundă, afectând nervul, medicul va face obturația dar va aplica și tratamentul de canal pentru a opri evoluția cariei și a împiedica compromiterea dintelui de lapte.

Extracția dintelui de lapte nu este de dorit, dar atunci când atât nervul cât și rădăcina dintelui sunt infectate ea este necesară deoarece în caz contrar culoarea și structura dinților permanenți poate fi afectată.

Ca și în cazul dinților permanenți, recomandarea specialiștilor în ceea ce privește sănătatea dinților primari, adică a dinților de lapte ai copilului, implică o igienă orală temeinică și vizite periodice în cabinetul medicului stomatolog.

Încercăm comunicarea, nu sedarea, în stomatologia pediatrică

Teama de stomatolog în cazul copiilor este de înțeles. Ascunde de fapt frica de durere și necunoscut. Sedarea nu este întotdeauna cea mai bună soluție pe termen lung.

Asigurarea unei asistențe stomatologice preventive și corecte încă din copilărie ocupă o primă prioritate și pentru clinica Ivory. În sprijinul acestor obiective un medic specialist în stomatologie pediatrică este mereu la dispoziția copiilor.

Cum se manifestă copiii și părinții la dentist

Uneori nici din partea medicilor dentiști situația nu este chiar simplă. Există temerea de a se confrunta cu un copil mârâit, reticent, plâns, terifiat și adesea violent fizic, probabil însoțit de un părinte îngrijorat, nervos, intruziv și prea protector.

Copiii cu un comportament care lasă de dorit sunt probleme frecvente nu numai pentru părinți, ci și pentru autorități în general, inclusiv profesori, antrenori și dentiști.

Unii dintre părinții de astăzi cred că scuzele sunt suficiente, dar omit asumarea răspunderii. Militează pentru libertatea de a face alegeri, dar fără a stabili limite. Acordă adesea recompense pentru realizări minime, în plus nu aplică pedepse pentru faptele rele. De asemenea, s-a observat o lipsă de disciplină și o lipsă de coerență în cazul multor părinți.

Este sedarea o soluție?

Atunci când se confruntă cu un copil dificil de gestionat tot mai mulți medici stomatologi se bazează pe medicamente care induc o stare alterată a minți. Un simplu tratament stomatologic nu necesită întotdeauna  sedare sau chiar anestezie generală. Tratamentul este realizat în cel mai scurt timp și fără prea multe discuții lămuritoare sau rezistență. Însă asta elimină orice încercare de a stabili o linie directă de comunicare cu copilul.

Nu există nici un argument care să susțină că sedarea unui copil este cea mai bună practică de urmat. Medicii stomatologi care se bazează pe medicamente ca primă alegere, fără a epuiza abordările de management al comportamentului vor lăsa mulți copii mici legați de această stare letargică care ar putea fi gestionată diferit. Este nevoie numai de mai multă putere de convingere și încredere din partea medicului.

Crizele de agresivitate, plânsul isteric, strigătele, rezistența fizică și preferința părinților nu ar trebui să ofere un bilet automat pentru administrarea medicamentelor.

Comunicarea este la îndemâna oricui

Mulți copii pleacă sedați după vizita la stomatolog. Ar trebui să se încerce o altă tehnică chiar dacă necesită mai mult timp și efort – comunicarea. Astfel nevoia de sedare în viitor va dispărea.

Din perspectiva noastră cele mai importante responsabilități ale unui dentist și ale echipei sale – dincolo de actul medical în sine care necesită rezolvarea problemei de natură stomatologică sunt îndrumarea, îngrijirea și asistarea. În timp, acel copil va deveni un pacient asumat, co-operant și chiar entuziast.

Un copil aflat sub influența medicamentelor sedative nu este capabil să înțeleagă pe deplin comunicarea cu medicul. Oxidul de azot, anestezia generală sau o premedicație nu va elimina frica pacientului de necunoscut. Prin urmare, fiecare următoare vizită este o repetare traumatizantă a celei anterioare.

Tradiții despre pierderea dinților

zana maseluta

În jurul pierderii dinților de lapte s-au creat mai multe legende. Aproape nicăieri în lume pierderea unui dinte nu trece fără o tradiție. Din Asia până în în America de Sud, din Franța până în Iordania, aceste tradiții arată că toți avem un ritual pentru a marca noua etapă din viața copiilor.

România

La noi în țară, un obicei păstrat de pe vremea bunicilor spune că dintele de lapte trebuie să fie aruncat peste casă, pentru a fi găsit de către o cioară care va trimite altul mai alb, mai sănătos și mai frumos. De câțiva ani însă acest obicei a fost înlocuit cu unul venit tocmai din America de Nord: copiii își lasă dintele pierdut sub pernă, iar acesta este luat de Zâna Măseluță. În schimbul dintelui ei vor găsi sub pernă un bănuț de la Zâna Măseluță. Acest obicei se practică și în alte țări precum Noua Zeelandă, Canada, Marea Britanie, Australia, Danemarca, Finlanda. În Danemarca, povestea cu Zâna Măseluță este cunoscută ca Tandfeen. În Evul Mediu, copiii britanicilor aruncau dintele în foc, pentru ca acesta să nu fie găsit de vrăjitoare (făpturi malefice) care dacă găseau dintele de lapte, se spune că luau toată puterea copilului.

Franța

În Franța, precum și în Belgia, Maroc și Elveția, copiii își lasă dinții sub pernă, urmând ca aceștia să fie luați de un șoricel (La Petite Souris), șoricel care le lasă o monedă sau o bancnotă.

Africa de Sud

Copiii din Africa de Sud își pun dinții pierduți în interiorul unui papuc, în speranța că un șoarece va veni să îi ia și să îi înlocuiască cu bani sau cu un cadou.

El Salvador

În loc să aștepte o zână sau un șoarece, copiii din El Salvador își pun dintele de lapte sub pernă și așteaptă ca un iepure să vină și să ia dintele pierdut.

Alaska

Unii locuitori din Alaska dau dinții de copil unui animal, cum ar fi un câine, cerând-i apoi să le aducă un dinte nou în locul celui vechi.

Brazilia

În Brazilia, copiii aruncă dintele pierdut afară în speranța că o pasăre va veni să-l ia. Pasărea nu va accepta însă dinți cariați sau care nu sunt bine curățați și nu va lăsa un cadou dacă un dinte este neîngrijit, obicei care are și rol educativ pentru cei mici, să conștientizeze cât este de important să se spele pe dinți.

Japonia

În Japonia, dinții sunt aruncați, iar locul ales depinde de tipul de dinte. Dinții de jos sunt aruncați pe acoperiș, în timp ce dinții de sus sunt ascunși sub pământ.

Turcia

În Turcia, copiii sunt învățați că dinții lor pot să influențeze viitorul. De exemplu, dacă dintele este îngropat în apropierea cabinetului dentar, copilul poate să devină medic, dacă dintele este îngropat pe câmp, copilul poate să devină jucător de baseball sau de fotbal.

Ucraina

În Ucraina, copiii caută colțul cel mai întunecat din casă, înfășoară dintele într-o țesătură sau o cârpă și o lasă în întuneric. Copilul șoptește “ia dintele meu vechi și adu unul nou”, lăsând dintele în același loc până când crește cel nou.

Mongolia

Cu toate acestea, cea mai bună metodă este să urmezi tradiția mongolă și să îl dai de mâncare la un câine. Aceștia oferă protecție și se mai și asigură că dintele nou va crește în gură așa cum ar trebui.

Ce trebuie să știi despre molarul de 6 ani

stomatologie copii

Măseaua sau molarul de  6 ani este primul dinte definitiv și are niște caracteristici speciale. Erupe în spatele dinților de lapte, are o formă distinctă și este mai vulnerabil la carii decât alți dinți, de aceea, părinții ar trebui sa urmărească din timp momentul erupției lui și să ia rapid măsuri de prevenire a cariilor. Iată care este importanța molarului de 6 ani în structura dentară și cum se îngrijește corect pentru a preveni instalarea cariilor!

Caracteristicile molarului de 6 ani

Primul molar definitiv începe să erupă la vârsta de  5-6 ani, pe arcada superioară. Printre principalele caracteristici care îl diferențiază de dinții de lapte ai copilului, se numără:

  • erupție “ascunsă” în spatele dinților de lapte;
  • forma mai mare decât a restului dinților;
  • numeroase șanțuri și fosetă pe partea masticatorie;
  • culoare mai închisă.

Importanța molarului de 6 ani

Cunoscut și sub numele de “copilul rebel” al stomatologiei dentare, acest molar “nonconformist” și ușor vulnerabil la carii are o importanță deosebită în masticația și stabilitatea dentară până la erupția tuturor dinților definitivi. Datorită poziției strategice pe arcadă, molarul de minte suportă toată presiunea masticatorie și stabilește ocluzia (modul în care dinții superiori și inferiori se suprapun atunci când gura este închisă). Îngrijirea lui atentă este importantă, întrucât o pierdere timpurie a acestuia influențează iremediabil modul în care erup ceilalți dinți definitivi. Poate duce la migrarea acestora și la apariția unor probleme morfologice funcționale în cascada la maturitate.

Prevenirea cariilor la molarul de 6 ani

Molarul de 6 ani prezintă o vulnerabilitate crescută la carii, din cauza poziției ascunse la momentul eruperii lui și a igienizării precare sau insuficiente a acestuia.

Cea mai bună metodă de prevenire a carierii molarului de 6 ani este prin sigilare, un procedeu care se practică în cabinetul stomatologic și care presupune aplicarea în șanțurile și fosetele acestuia a unui material lichid, cu conținut crescut de fluor. Este important de precizat că sigilarea trebuie efectuată imediat după erupția molarului permanent, atunci când este perfect sănătos și neatins de vreo carie.