Anestezia dentară este o procedură sigură, folosită astăzi la scară largă pentru a elimina durerea în timpul intervențiilor stomatologice. Totuși, nu este o procedură 100% infailibilă, astfel că, în contexte precise, accidentele și complicațiile își pot face apariția.

Anestezia locală

Cea mai comună formă a anesteziei dentare este cea loco-regională ce prezintă riscuri foarte mici pentru pacient: sub 1%. Cu toate acestea, există o varietate de probleme care pot surveni ca urmare a anestezierii dentare locale.

Anestezia dentară: accidente locale

Durerea este cel mai comun accident generat de anestezia loco-regională și apare ca urmare a înțepării unui trunchi nervos, utilizării unor ace inadecvate, injectării unor soluții cu pH mai acid decât cel standard ori în urma injectării bruște sau a unei cantități mari de anestezic.

Leziunile vasculare apar ca urmare a înțepării unor vase de sânge și, de cele mai multe ori, se instalează după anestezia dinților superiori. Evenimentul este urmat de umflarea obrazului și apariția hematomului.

Pareza facială tranzitorie, care persistă aproximativ o oră după administrarea anestezicului, apare ca urmare a introducerii acului prea sus sau prea adânc la nivelul nervului alveolar inferior. În acest caz, manifestările includ căderea pleoapei superioare în zona facială afectată, dispariția mimicii și căderea colțului gurii. Tot o paralizie facială temporară poate induce și afectarea nervului auriculo-temporal.

Tulburările de vedere apar dacă anestezicul ajunge în nervul optic și se manifestă prin edem palpebral, oftalmoplegie, exoftalmie, diplopie etc. De regulă, durata acestor tulburări de ordin ocular nu depășește o oră și jumătate.

Ruperea, aspirarea sau înghițirea acului, un fenomen extrem de rar, dar care apare atunci când pacientul se mișcă brusc în timpul injectării anestezicului.

Absența anesteziei poate fi parțială sau totală și se manifestă când în zona în care este injectat anestezicul este localizată o infecție, dacă țesutul osos este foarte dens ori dacă pacientul a consumat băuturi alcoolice.

Anestezia generală

Anestezia generală este o procedură utilizată în stomatologie pentru a induce temporar starea de inconștiență unui pacient, copil sau adult, cu scopul de a elimina disconfortul de natură fizică și/sau psihologică pe care acesta l-ar putea resimți în timpul intervenției, de regulă chirurgicale.

Anestezia generală nu este o practică foarte comună în cabinetele stomatologice din România și se utilizează doar în cazuri specifice. Coma farmacologică poate fi indusă prin diferite metode, cu aceleași rezultate (pierderea temporară a conștienței) și riscurile aferente.

Anestezia generală în stomatologie: când se recomandă

În stomatologie, anestezia generală este metoda preferată, la adulți și la copii deopotrivă, în situații precum:

  • Intervenții chirurgicale complexe, din sfera chirurgiei maxilo-faciale și a celei orale;
  • Fobie, anxietate majoră;
  • Persoane cu dizabilități, nevoi speciale etc.

Anestezia generală, care implică întotdeauna prezența unui medic anestezist care va efectua procedura și va monitoriza funcțiile vitale ale pacientului pe durata comei medicamentoase, poate fi indus pe cale intravenoasă, prin inhalare sau pe cale rectală.

Procedura nu este recomandată în cazul intervențiilor stomatologice uzuale, de rutină, din cauza riscurilor pe care le poate implica.

Anestezia dentară generală în stomatologie: riscuri

Pacienții cu boli cronice, anomalii genetice etc. nu pot fi supuși anesteziei generale din cauza riscurilor pe intervenția le are asupra sănătății lor. În cazul celorlalți pacienți, anestezia generală poate duce la reacții ulterioare precum greață, vărsături, dureri de cap, tremor, confuzie, durere în zona în care a fost efectuată injecția (în cazul anesteziei generale induse pe cale intravenoasă etc.).

Alte riscuri asociate anesteziei generale includ:

  • Aspirația de conținut gastric în plămâni, dacă se produc vărsături în timpul anesteziei generale;
  • Hemoragie;
  • Probleme de ordin cardiac, la pacienții cu boli cardiovasculare;
  • Leziuni nervoase;
  • Hipertermie;
  • Anestezie conștientă;
  • Sepsis;
  • Insuficiența organelor vitale etc.

Pentru evitarea unor posibile complicații severe, pacienții trebuie să precizeze, înaintea intervenției, dacă urmează vreun tratament medicamentos. Acesta poate continua, mai puțin în cazurile în care pacienții urmează un tratament cu anticoagulante, inhibitori de monoamin oxidază, betablocante, hipoglicemiante etc.

Anestezia dentară generală în stomatologie: indicații suplimentare

Înainte de intervenția stomatologică ce necesită anestezie generală, pacientul nu trebuie să consume lichide și alimente (timpul recomandat este de 6 ore înaintea intervenției). Ulterior, pacientul trebuie însoțit la domiciliu și supravegheat până când simptomele și eventualele reacții generate de anestezie (vărsături, greață etc.) dispar în totalitate. În plus, pacientul trebuie să se hidrateze corespunzător și să urmeze toate indicațiile, inclusiv cele de ordin medicamentos, recomandate de medicul stomatolog.

Complicații ale anesteziei dentare

Procedurile stomatologice sunt, cel mai adesea, dureroase pentru pacient. Pentru ameliorarea acestora este nevoie de anestezie.

Anestezia dentară făcută în timpul procedurilor stomatologice poate fi locală, în cele mai multe cazuri, dar și generală. Anestezia generală se aplică atunci când sunt situații severe, fiind o practică destul de rar utilizată.

Anestezia este o procedură care poate să declanșeze unele reacții adverse și complicații. Riscul de complicații și reacții adverse este unul foarte mic, fiind o practică de rutină care are loc în cabinetul stomatologic, însă complicațiile pot apărea.

Incapacitatea de a clipi

O reacție adversă a anesteziei poate să fie incapacitatea de a clipi cu unul sau cu ambii ochi.

Pareza facială tranzitorie apare în cazul în care acul a fost introdus prea adânc ori prea sus în nervul alveolar. Dacă acest lucru s-a întâmplat, pacientul va avea colțul gurii căzut și nu va avea control asupra mimicii aproximativ o oră de la intervenție.

Leziuni ale nervilor   În cazul în care acul de la seringă pătrunde în mod direct în nerv, rezultatul poate fi prezența amorțelilor și a durerilor care pot dura săptămâni sau luni de zile. Din fericire, leziunile nervilor sunt foarte rar întâlnite în urma unei injecții cu anestezic, în conformitate cu Societatea Americană de Anestezie.

Printre complicații se mai numără tulburări de vedere, cât și leziuni vasculare. În situații destul de rare, dacă pacientul face mișcări bruște, atunci poate să se rupă acul de la seringa cu anestezic.

Accentuarea bătăilor inimii, pentru unul sau două minute, poate fi o altă reacție adversă a anesteziei.

Alte complicații care mai pot apărea de la anestezia dentară

  • durerea intensă, de scurtă durată
  • sângerări locale și umflarea locului unde a fost făcută anestezia, dacă acul pătrunde un vas de sânge
  • reacție alergică la unul dintre compușii anestezicului
  • pierderea conștientei
  • scăderea tensiunii arteriale (hipotensiune)
  • convulsii

Doare după anestezia dentară?

Una dintre cele mai răspândite fobii referitoare la practicile stomatologice și la posibilele dureri din timpul tratamentelor este legată de anestezia incompletă. Definită ca instalare parțială a substanței anestezice la nivelul sistemului nervos, anestezia incompletă este deranjantă și periculoasă în același timp. Cauzele ei sunt variate. Iată-le pe cele mai importante:

  1. Diferențele anatomice. Variația relativ mare de la o anatomie bucală la alta poate produce în cazuri rare anestezii incomplete. Ele nu pot fi propriu-zis considerate o greșeală de practică stomatologică. O poziționare particulară a nervilor la nivelul cavității bucale va obliga dentistul la mai multe încercări până va găsi poziția corectă și cantitatea necesară de anestezic.
  2. Practica deficitară. Aceasta se manifestă pe două direcții de bază și se întâlnește destul de rar. Cea dintâi este legată de cantitatea de anestezic aplicată. Dacă aceasta este prea mică, pacientul poate simți parțial în locul anesteziat. Cea de a doua se referă la poziția deficitară de injectare/aplicare a anestezicului.
  3. Infecțiile. Din cauză că infecțiile modifică nivelul PH-ului, creând un mediu acid, anestezia, care este corelată în mod direct cu acestea, nu va avea efectul scontat. Din această cauză, stomatologii evită de cele mai multe ori anestezii pe infecție, preferând tratarea inițială cu antibiotice  a acesteia.
  4. Tipul anestezicului. Deși gradul de toleranță la anestezicele comune este foarte mare, există cazuri când anumiți pacienți nu răspund la o anumită substanță. În cazul acesta, este nevoie de teste suplimentare pentru definirea limitelor anesteziei și a tipurilor de tratament posibile.
  5. Interacțiunea cu alte medicamente. Anumite analgezice și alcoolul pot interfera cu corecta instalare a unei anestezii.

Cu toate că acest fenomen poate apărea, din punct de vedere statistic este de preferat ca medicii stomatologi și aplice inițial protocolul în forma sa primară. Aceasta, din cauză că efectele nedorite ale unor anestezii locale insistente (pe o zonă prea extinsă sau cu prea multă substanță) sunt mult mai grave. Iată numai câteva dintre ele:

  • Blocarea prelungită a mușchilor poate avea efecte asupra funcționării neuronale ulterioare și, implicit, asupra fiziologiei locale.
  • Hipo- și hiperglicemia pot interveni în procesul de recuperare din anestezie, influențând calitatea metabolismului.
  • Hipotermie, cu efecte directe asupra funcționării sistemului nervos central etc.

Este foarte importantă comunicarea: spuneți-i dentistului dacă anestezia nu este eficientă pentru dumneavoastră!